Ma voi intoarce….

CREDITE FAVORIZATE DE BANCOREX

Bancorex a acordat peste 5000 credite favorizate, cu dobanda de 8-12%, membrilor institutiilor statului, respectiv politie, justitie, serviciile secrete romanesti si straine si clasa politica. Credite de sute de miloane de lei au fost acordate pentru cumpararea de terenuri, construirea de locuinte si crearea de IMM-uri, iar o mica parte dintre beneficiarii lor sunt:

- Toma Zaharia – (supranumit domnul Cocaina) general maior de politie, secretar de stat in Ministerul de Interne in Guvernul PSD; credit luat in august 1996, pe o durata de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 128.872.533 lei, echivalentul a 41.000 dolari;

 

 

 

- Tutilescu Marian Grigore – general de brigada, sef al politiei Capitalei, fost adjunct al generalului de politie Pavel Abraham; creditul luat in august 1996, pe o durata de 5 ani, pentru “imobil” in valoare de 310.554.967 lei, echivalentul a 98.800 dolari;

 

 

 

- Geanta Zamfir – (zis Zizi), general de brigada, prim-adjunctul inspectorului general al Politiei de Frontiera; credit luat in decembrie1995, pe o durata de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 88.102.726 lei, echivalentul a 34.400 dolari;

 

 

 

- Plaiasu Neculae – comisarul sef al Garzii Financiare; crdit luat in martie 1996, pe o durata de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 34.000.000lei, echivalentul a 11.900 dolari;

 

 

 

- Codrea Dragos – director al Directiei de Control al Faptelor de Coruptie si Criminalitate Organizata in cadrul Corpului de Control al Primului Ministru; credit luat in ianuarie 1996, pe o durata de 25 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 34.700.000 lei, echivalentul a 13.300 dolari;

 

 

 

 

– Solcanu Ion – viceliderul grupului parlamentar PSD din Senat, senator de Iasi, presedintele PSD Iasi; credit luat in mai 1996, pe o durata de 20 de nai, pentru “imobil”, in valoare de 95.929.000 lei, echivalentul a 32.700 dolari;

 

 

 

 

- Oana Gheorghe – secretar de stat in Ministerul Finantelor in guvernele Nastase si Vacaroiu, credit luat in decembrie 1995, in valoare de 120.000.000 lei, echivalentul a 46.900 dolari;

 

 

 

 

- Popescu Ion – (zis Gioni) general, director-adjunct al SRI, credit luat in aprilie 1996, pentru “imobil”, in valoare de 120.000.000 lei, echivalentul a 41.200 dolari;

 

 

 

 

- Dan Gheorghe – fost sef al UM 0215, fost ofiter de Securitate, reactivat dupa alegerile din 2000, credit luat in octombrie 1996, in valoare de 100.000.000 lei, echivalentul a 30.300 dolari;

 

 

 

 

- Iliescu Dumitru – consilier de stat al presedintelui Ion Iliescu, fost director al SPP, credit luat in mai 1996, pentru “imobil”, in valoare de 245.030.000 lei, echivalentul a 83.600 dolari;

 

 

 

 

- Crainiceanu Iulian – general SPP, numit in ianuarie 2001 prim-adjunct al sefului SPP, fost aghiotant al lui Adrian Nastase, credit luat in februarie 1997, pe o durata de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 71.384.976 lei, echivalentul a 10.300 dolari;

 

 

 

 

- Bajenaru Aida – ofiter SPP, fost aghiotant al lui Adrian Nastase, actualmente sefa protocolului la Camera Deputatilor, credit luat in iunie 1996, pe o durata de 25 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 71.278.391 lei, echivalentul a 23.800 dolari;

 

 

 

 

- Tanase Tudor – general, directorul Serviciului Roman de Telecomunicatii Speciale (STS), fost ofiter de Securitate, credit luat in august 1996, pentru “imobil”, in valoare de 32.020.000 lei, echivalentul a 10.200 dolari;

 

 

 

 

- Stefanut Ion – general de brigada, seful Inspectoratului pentru Prevenirea si Combaterea terorismului sin Serviciul roman de Informatii (SRI), fost ofiter de securitate, credit luat in decembrie 1996, pe o perioada de 10, pentru “imobil”, in valoare de 81.836.000, echivalentul a 22.000 dolari;

 

 

 

 

- Tache Viorel – fost sef al UM 0215, participant activ la mineriada din 13-15 iunie, partener de afaceri al fostului ministru al Agriculturii, Ilie Sarbu, credit luat in octombrie 1996, pe o perioada de 17 ani, pentru “imobil”, in valoare de 40.900.000, echivalentul a 12.500 dolari;

 

 

 

 

- Diamandescu Ion Cornelui – general, era sef al Inspectoratului General al Politiei in timpul mineriadei, din 13-15 iunie 1990, credit luat in iunie 1996, pe o perioada de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 125.300.000 lei, echivalentul a 41.900 dolari;

 

 

 

 

- Tanase Ionel – colonel SPP (Serviciul de Paza si Protectie), aghiotant al lui Ion Iliescu, seful Sectiunii 1 a SPP, credit luat pe 18 noiembrie 1996, pe o perioada de 11 ani, pentru “imobil”, in valoare de 91.810.444 lei, echivalentul a 27.900 dolari;

 

 

 

 

- Tinca Gheorghe – ambasadorul Romaniei la Praga, fost ministru al Apararii in guvernul Vacaroiu, credit luat in iulie 1996, pentru “imobil”, in valoare de 197.403.470 lei, echivalentul a 64.500 dolari;

 

 

 

 

- Miclea Damian – general de brigada (din 2003), seful Inspectoratului Judetean de Politie Prahova, credit luat in octombrie 1996, pe o perioada de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 85.810.000 lei, echivalentul a 26.100 dolari;

 

 

 

 

- Dobrinoiu Vasile – general in Ministerul de Interne, sustinator al lui Ion Iliescu in alegerile din 2000, credit luat in decembrie 1996, pe o perioada de 5 ani, pentru “imobil”, in valoare de 40.000.000 lei, echivalentul a 10.700 dolari;

 

 

 

- Cuhutencu Ion – subprefect de Bucuresti, credit luat in 1996, pe o durata de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 75.200.000 lei, echivalentul a 22.800 dolari;

 

 

 

 

- Ghiciu Pascu – judecator la Curtea Suprema de Justitie, fost secretar de stat in Ministerul de Interne in guvernul Vacaroiu, pentru “imobil”, in valoare de 10.000.000 lei;

 

 

 

 

- Barbulescu Nineta – secretar de stat in Minitserul Afacerilor Externe si presedinte al Agentiei Nationale de Control al Exporturilor Strategice si al Interzicerii Armelor Chimice (ANCESIAC) , credit luat in octombrie 1996, pe o durata de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 75.712.000 lei, echivalentul a 22.900 dolari;

 

 

 

- Orbescu Ioan – secretar general al Ministerului Lucrarilor Publice Transporturilor si Locuintei, credit luat in iulie 1996, pe o durata de 5 ani, pentru “auto”, in valoare de 40.000.000, echivalentul a 13.000 dolari;

 

 

 

 

- Paun Ovidius – procuror la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, fost sef al Directiei Cercetari Penale sin IGP, credit luat in februarie 1996, pe o perioada de 15 ani, pentru “imobil”, in valoare de 51.359.532 lei, echivalentul a 18.500 dolari;

 

 

 

 

- Pelmus Pandelea – general de brigada, seful Directiei Management si Resurse Umane din Ministerul de Interne, credit luat in mai 1996, pe o perioada de 5 ani, pentru “auto”, in valoare de 30.515.000 lei, echivalentul a 10.400 dolari;

 

 

 

 

- Telu Adrian – seful inspectorilor din Ministerul Justitiei, credit luat in 5 decembrie 1996, pe o perioada de 26 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 107.889.000 lei, echivalentul a 29.000 dolari;

 

 

 

 

- Slavoiu Ionel – colonel magistrat, Seful Sectiei Parchetelor militare, credit luat in decembrie 1996, pe o perioada de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 60.500.000 lei, echivalentul a 16.200 dolari;

 

 

 

 

- Grecea Ovidiu – consul general in Brazilia, fost sef al Departamentului de Control si Anticoruptie al guvernelor Adrian Nastase si Radu Vasile, credit luat in decembrie 1995, in valoare de 120.000.000 lei, echivalentul a 46.900 dolari;

 

 

 

 

- Burdusel Marius – fost ofiter de securitate, dupa 1989 a intrat in SRI devenind sef al sectiei SRI Pitesti. A luat un credit in iunie 1996, pe o perioada de 5 ani, pentru “bunuri”, in valoare de 80.000.000 lei, echivalentul a 26.700 dolari;

 

 

 

 

- Arion Tiganasu Janica – colonel de politie, seful Directiei de Cercetari Penale din IGP (din februarie 2001), credit luat in iulie 1996, pe o durata de 5 ani, pentru “auto”, in valoare de 15.000.000 lei, echivalentul a 4.900 dolari;

 

 

 

 

- Biter Florin – colonel de politie, lector la Academia de Politie, credit luat in septembrie 1996, pe o perioada de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 61.378.000 lei, echivalentul a 19.100 dolari;

 

 

 

 

- Colita Eugen – colonel de politie, vicepresedinte a CS Dinamo, a luat un credit in octombrie 1996, pe o perioada de 25 de ani, in valoare de 121.300.000 lei, echivalentul a 36.800 dolari;

 

 

 

 

- Dragan Jenica – colonel de politie, fost sef al Directiei Arme si Munitii din IGP, implicat in dosarul Sexy-Club, a fost propus in 1996 drept membru al Board-ului international al controlului narcoticelor. Credit luat in octombrie 1995, pe o durata de 15 ani, in valoare de 40.339.000 lei, echivalentul a 18.600 dolari;

 

 

 

 

- Dulgheru Nicusor – colonel, seful revistei Ministerului de Interne, “Pentru Patrie”, credit luat in februarie 1996, pe o durata de 15 ani, pentru “imobil”, in valoared e 39.000.000 lei, echivalentul a 14.000 dolari;

 

 

 

 

- Fuica Lucian – colonel de politie, implicat in scandalul SINTOFARM, credit luat in ianuarie 1996, pe o perioada de 15 ani, pentru “imobil”, in valoare de 53.900.000 lei, echivalentul a 20.700 dolari;

 

 

 

 

- Jaravete Constantin – maior de politie, credit luat in august 1996, pe o perioada de 20 de ani, in valoare de 58.600.000 lei, echivalentul a 18.700 dolari;

 

 

 

 

- Juverdeanu Turcu Cristian – maior in Brigada Politie Rutiera a Politiei Municipiului bucuresti, credit luat in octombrie 1996, pe o durata de 12 ani, pentru “imobil”, in valoare de 62.820.107 lei, echivalentul a 19.000 dolari;

 

 

 

 

- Nencescu Marian – maior de politie, fost sef al Editurii Ministerului de Interne, credit luat in octombrie 1996, pe o durata de 5 ani, pentru “bunuri”, in valoare de 10.000.000 lei, echivalentul a 4.900 dolari;

 

 

 

 

- Nenu Adrian – general de politie, directorul Asociatiei Cultural Educative “politia Vranceana”, fost sef al Inspectoratului Judetean al Politiei Vrancea, credit luat in iunie 1996, pe o perioada de 10 ani, pentru “imobil”, in valoare de 73.000.000 lei, echivalentul a 24.000 dolari;

 

 

 

 

- Neda Haralambie – colonel de politie, seful Serviciului Relatii cu Presa al Ministerului de Interne, credit luat in august 1996, pe o perioada de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 81.700.000 lei, echivalentul a 26.000 dolari;

 

 

 

 

- Manoliu Constantin – colonel de politie, consilier al generalului de divizie Pavel Abraham, secretar de stat in Ministerul de Interne, credit luat in mai 1996, pe o durata de 5 ani, pentru “auto”, in valoare de 10.000.000 lei, echivalentul a 3.500 dolari;

 

 

 

 

- Moldoveanu Titus – locotenent-colonel de politie, implicat in dorasul “Sexy-Club”, credit luat in 1996, pe o perioada de 5 ani, pentru “bunuri”, in valoare de 10.000.000, echivalentul a 3.400 dolari;

 

 

 

 

- Moise Romica – maior de politie, directorul Editurii Ministerului de Interne, credit luat in septembrie 1995, pe o perioada de 15 ani, pentru “imobil”, in valoare de 24.369.000 lei, echivalentul a 11.600 dolari;

 

 

 

 

- Pantea Angela – ofiter in cadrul Serviciului Antidrog din Inspectoratul General de Politie, credit luat in ianuarie 1996, pe o perioada de 5 ani, pentru “imobil”, in valoare de 31.849.274 lei, echivalentul a 12.300 dolari;

 

 

 

 

- Perca Ilie – colonel de politie, adjunctul sefului Directiei Antidrog din Inspectoratul General de Politie, credit luat in februarie 1996, pe o perioada de 4 ani, pentru “bunuri”, in valoare de 7.000.000 lei, echivalentul a 2.500 dolari;

 

 

 

 

- Petrescu Leontin – inspector sef la Directia de Evidenta a Populatiei din Inspectoratul General de Politie, credit luat in octombrie 1996, pe o perioada de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 50.125.325 lei, echivalentul a 15.200 lei;

 

 

 

 

- Pojoranu Ion – colonel de politie, credit luat in martie 1996, pe o perioada de 5 ani, in valoare de 42.539.920 lei, echivalentul a 14.900 dolari;

 

 

 

 

- Toba Petre – colonel, seful Directiei pentru Straini din Ministerul de Interne, credit luat in iunie 1996, pe o perioada de 5 ani, in valoare de 15.000.000 lei, echivalentul a 5.000 dolari;

 

 

 

 

- Toderica Mircia – colonel de politie, adjunctul Sefului Directiei Politiei Rutiere, credit luat in septembrie 1996, pe o perioada de 5 ani, pentru “auto”, in valoare de 8.000.000 lei, echivalentul a 2.500 dolari;

 

 

 

 

- Tiganus Marian – locotenent-colonel de politie, Seful Politiei Sectorului 3, credit luat in octombrie 1996, pe o perioada de 10 ani, pentru “imobil”, in valoare de 130.500.000 lei, echivalentul a 40.000 dolari;

 

 

 

 

- Vintileanu Ionela – colonel de politie, director adjunct al Institutului pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii, credit luat in noiembrie 1996, pe o perioada de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 59.300.000, echivalentul a 17.100 dolari;

 

 

 

 

- Voaides Gavril – locotenent-colonel de politie, adjunctul comandantului Politiei Piatra Neamt, credit luat in august 1996, pe o perioada de 10 ani, pentru “imobil”, in valoare de 55.900.000 lei, echivalentul a 17.800 dolari;

 

 

 

 

- Vornicov Mihail – maior de politie, seful Serviciului Straini si Probleme de Migrari din Politia Capitalei, credit luat in iunie 1996, pe o perioada de 5 ani, pentru “bunuri”, in valoare de 8.000.000, echivalentul a 2.700 dolari;

 

 

 

 

- Haritonovici Razvan – fost presedinte al societatii de asigurari ASTRA, cercetat in dosarul privind devalizarea Bancii Romaniei de Scont pentru complicitate la delapidare, credit luat in februarie 1997, pe o perioada de 25 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 218.275.723 lei, echivalentul a 31.600 dolari;

 

 

 

 

- Ouatu Gheorghe – om de afaceri din Piatra Neamt, fratele lui Ioan Ouatu, UM 0962, credit luat in august 1996, pe o perioada de 6 ani, in valoare de 70.400.000 lei, echivalentul a 22.400 dolari;

 

 

 

 

- Tudorache Rizia – presedintele patronatului gazelor din UGOR 1903, fost lucrator la Directia Generala a Vamilor, credit luat in iulie 1996, pe o perioada de 20 de ani, pentru “imobil”, in valoare de 60.000.000 lei, echivalentul a 20.000 dolari;

 

 

 

 

 

Toti acestia sunt salariati cu care Ion Iliescu si PSD vaneaza si ataca cetatenii romani cu ajutorul institutiilor statului. Majoritatea creditelor favorizate, cu dobanda de 8-12%, ridicate de unii membri ai PSD de la BANCOREX au fost depuse la firma lui Razvan Firea cu sediul in str. Helesteului nr.1, sector1, Bucuresti, sotul lui Gabriela Firea, de la ANTENA 3, cu acordul lui Mugur Isarescu, Razvan Temesan si altii.
S-au strans miliarde de lei pe care apoi Firea i-a depus la Banca Agricola (care este devalizata la randul ei de membrii PSD), fiind numita ulterior Raiffeisen Bank. Aceasta banca acorda credite pentru locuinte, pentru cetatenii romani, numai daca depun mai intai 30% din valoarea creditului si lasa acesti bani doi ani de zile, abia apoi putand ridica creditul. Dar cetatenii sovietici care fac studii gratuite in romania peimesc credite nelimitate si nerambursabile pentru locuinte si alte bunuri. De la aceasta banca se putea ridica dobanda care varia in acea perioada intre 60 si 120%; iar membrei PSD primeau dobanda cuvenita de 50% din valoarea banilor depusi de firma lui Firea, care erau defapt rulati in afaceri personale de acesta. Trebuie sa precizam ca in continuare se dau credite favorizate, cu dobanda de 8-12%, angajatilor sii capilor Politiei, justitiei, Serviciilor Secrete si clasei politice, credite de miliarde de lei si milioane de dolari, pentru cumpararea de terenuri, construirea de locuinte si crearea de IMM-uri.

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

 

 

 

 

 

 
AGENTII KGB ARE AU PUS BAZELE CRIMEI ORGANIZATE FINANCIAR BANCARE IN ROMANIA… SI FIRMELE LOR

Vitali Ustroi (zis Usturoi) este patronul firmei Valeologia din Chisinau, fost ofiter al GRU (serviciul de informatii al armatei ruse), ofiter spetznaz (trupele speciale rusesti de asalt folosite pentru diversiuni in anii razboiului rece, care inca isi continua activitatile). Usturoi este mana dreapta in Romania a mafiotului rus Boris Birnstein, ofiter GRU instalat la Chisinau, Moldova, implicat in Lovitura de Stat din Decembrie 1989 din Romania, in afacerea Tigareta II, din 16-17 aprilie 1998 si acuzat de contrabanda cu substante radioactive in favoarea mafiei ex-sovietice Komunitatea K. Sub regimul Ion Iliescu-FSN, Bancorex a acordat credite patronului firmei Valeologia, Vitali Ustroi, cu care acesta a achizitionat autoturisme ARO pe care le-a comercializat in spatiul sovietic, iar prejudiciul se ridica la 3,9 miliarde lei si 137 milioane de dolari. Pentru acest prejudiciu au fost acuzati presedintele Bacorex, Dan Pascariu, Razvan Temesan, Gh. Carabasan, Adrian Constantinescu, Petre Dima, Daniel Ionescu, Nicu Stan si Nicolae Voiculet. Procurorul Alexandru Tuculeanu a dispus neinceperea urmaririi penale a intregului grup, iar ulterior procurorul a fost avansat director-adjunct.
Raspunzatori: fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu, Razvan Temesan, Gh. Carabasan, Adrian Constantinescu, Petre Dima, Daniel Ionescu, Nicu Stan si Nicolae Voiculet, vinovati de abuz in serviciu si de prejudiciu adus bancii, si procurorul Alexandru Tuculeanu pentru complicitate la prejudiciul adus banii.

Firma Astral din Bucuresti, a cumparat 1.816.113 dolari, dupa data de 4 mai 1992 – cand a intrat in vigoare noul “Regulament pentru Operatiuni Valutare” – la cursul de doar 226 lei/USD si nu la cursul de schimb al zilei, atunci cand s-au efectuat platile in valuta ale firmei Astral. Diferenta intre cele doua cursuri a prejudiciat Bancorex cu suma de aproximativ 1.800.000 dolari. De aceeasi “inginerie” financiara au mai beneficiat firmele: Dima, Armendi, Prodexport, Chimexim etc.
Raspunzatori: fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu si Razvan Temesan, vinovati de abuz in serviciu si prejudiciu adus bancii.

Grupul de societati S.A.N.C.A., proprietatea unui sustinator FSN, Alexandru Raducan, prin Sucursala Lipscani-Bucuresti a Bancorex – a ridicat un cred in valoare de 45 milione dolari (in lei si valuta), in conditiile in care procentul de acoperire a S.A.N.C.A., prin ipotecare, se situa doar la 70% din valoarea creditelor. Directoarea sucursalei Lipscani, Ana Capetti, a transmis unor institutii financiare straine titluri de valoare ale bancii, in scopul de a obtine credit extern de 37 miloane USD pentru patronul S.A.N.C.A., fara aprobarea conducerii Bancorex. Razvan Temesan o denunta pe Ana Capetti care la randul ei il acuza pe acesta ca ar fi fost, in realitate, la curent cu creditele lui Raducan si ca i s-ai fi transferat bani din Bancorex in banci din strainatate chiar presedintelui Romaniei din acea perioada, Ion Iliescu. Banii nu au mai fost returnati.
Raspunzatori: fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu si Razvan Temesan si directoarea sucursalei Lipscani, Ana Capetti, vinovati de abuz in serviciu si prejudiciu adus bancii.

IIRUC Bucuresti, societate cu capital de stat in valoare de 11 milioane USD, si firma americana Victor, specializata in producerea unor componente electronice folosite si in industria spatiala, au fuzionat si au format compania mixta Megapower. In 1994, tribunalul din San Francisco declara compania mixta Megapower in stare prefalimentata. Cu toate acestea, Bancorex, prin Razvan Temesan, a acordat aceste companii un credit in valoare de 3,2 milioane USD, dupa o analiza efectuata de Grigore Mimut, directorul-adjunct al sucursalei Lipscani a Bancorex. Bancorex, prin satelitul sau Confidentia din Gibraltar, mai acorda un credit companiei mixte Megapower in valoare de 12 milioane USD, in total 15,4 milioane USD. Razvan Temesan il acuza pe Grigore Maimut pentru acordarea de credite fara respectarea normelor legale. Grigore Maimut il acuza pe Razvan Temesan ca ar fi, in realitate, la curent cu creditele acordate companiei mixte Megapower, dar acuza si o serie de politicieni care au sustinut creditarea acestei companii, printre care Florin Georgescu, Eugen Dijmarescu si Theodor Stolojan.
Raspunzatori: fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu si Razvan Temesan si directorul-adjunct al sucursalei Lipscani, Grigore Maimut, vinovati de abuz in serviciu si prejudiciu adus bancii, si Florin Georgescu, Eugen Dijmarescu si Theodor Stolojan pentru complicitate la prejudiciu adus bancii.

Firma Paniro Bucuresti a lui Sever Muresan se asociaza cu firma Croissant de France si ridica un credit de 16,6 milioane de franci francezi de la Bancorex, iar Sever Muresan ii transfera la Banca Dacia Felix din Cluj, sub titlu de contributie la capitalul social, si astfel grupul de firme al lui Sever Muresan devine actionar majoritar, cu 68% din Dacia Felix. Presedintele Bancii Dacia felix, Sever Muresan, cu complicitatea vicepresedintelui bancii, Mircea Hossu, primeste un credit ilegal de 334 miliarde lei, destinat achizitioanrii de otel beton care trebuia exportat societatii Cadewell din insulele Virgine. Mircea Hossu a intocmit documente false (asa cum fabrica serviciile de informatii de tip securist de obicei) din care rezulta ca Sever Muresan restituie care Dacia Felix contravaloarea bunurilor exportate, acoperind fictiv o parte din credit. Actele folosite de Mircea Hossu au fost emise de Fondo Sociale di Cooperazione Europeea, cu sediul la Milano, care ra societate a lui Sever Muresan si Mircea Hossu, societatea care nu avea dreptul sa efectueze operatiuni bancare. In baza unui ordin emis de firma de comert exterior Terra, Bancorex emite o scrisorare de garantie in favoarea firmei franceze Sever Muresan International Transaction pentru derularea unei afaceri fantoma. Sever Muresan, cu scrisoarea de garantie emisa de Bancorex si prin intermediul complicelui sau Mircea Hossu, ridica doua credite de la Dacia Felix in valoare de 17,5 miliarde lei si 160 milioane de dolari.
Raspunzatori: fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu si Razvan Temesan, vinovati de abuz in serviciu si prejudiciu adus bancii Bancorex, si Sener Muresan si Mircea Hossu pentru complicitate la prejudiciu adus bancilor Bancorex si Dacia Felix.

Temesan, presedintele Bancorex, a atribuit 34 de autoturisme, proprietatea bancii, unor persoane si institutii de stat. Prejudiciul calculat: 591 milioane lei. Impotriva lui temesan existau acuzatii cu mult mai grave, in doua dosare penale, insa Parchetul l-a invinuit doar pentru afacera cu aautomobilele. Avocatii lui Temesan au reusit sa obtina eliberarea sub control judiciar.
Raspunzatori: fostul presedinte al Bancorex, Razvan Temesan.

Bancorex a vandut firmei Elvila a lui Viorel Catarama, in afara pietei valutare, in cateva transe, 5,6 milioane USD.
Raspunzatori: fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu si Razvan Temesan, vinovati de abuz in serviciu si prejudiciu adus bancii si de incalcarea Regulamentului Operatiunilor Valutare; si Viorel Catarama, pentru complicitate la prejudiciu adus bancii.

Bancorex acorda mai multe credite firmei Poolgec, a lui George Constantin Paunescu (agent CIA) fara acoperire in cont, prin eludarea normelor bancare. Bancorex, prin Razvan Temesan, a renuntat sa mai incaseze de la firma Poolgec – George Constantin Paunescu dobanzile de 6% pe an, care se percepeau creditelor restante, ducand al un prejudiciu adus Bancorexului de 198 milioane lei. Cu creditul de la Bancorex, George Constantin Paunescu devine actionar majoritar la Bancoop.
Raspunzatori: fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu si Razvan Temesan, vinovati de abuz in serviciu si prejudiciu adus bancii si de incalcarea normelor bancare; si George Constantin Paunescu pentru complicitate al prejudiciu adus bancii.

Firma DAC AIR, a lui George Constantin Paunescu, a beneficiat de o linie de finantare in valoare de 20 milioane dolari de la Bancorex. Pana la schimbarea lui Razvan Temesan cu Florin Ionescu, Bancorex achitase 6 milioane dolari. Florin Ionescu a refuzat sa mai plateasca diferenta de 14 milioane dolari si a inchis linia de credit. Ulterior Bancorex fuzioneaza cu BCR, iar BCR a cedat la AVAB (Autoritatea de Valorificare a Activelor Bancare) creditul de 6 milioane dolari. George Constantin Paunescu nu a mai inapoiat datoria de 6 milioane dolari si a actionat in instanta BCR, ca urmas al Bancorex, si a obtinut o sentinta definitiva care obliga BCR la plata diferentei de 14 milioane dolari ca finantare, suma pe care o plateste statul roman, si daune de 200 milioane dolari, reprezentand dobanzi, penalitati si daune interese, calculate unilateral de la data la care s-a intrerupt linia de credit, deoarece au pierdut mai multi bani prin nederularea unor afaceri programate.
Pe 5 august 2004 apare in presa stirea ca AVAS (Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului, “mostenitoarea” AVAB) trebuie sa achite 14 milioane dolari, imprumut care i-a fost suspendat lui Paunescu, si daune de 200 milioane dolari dobanzi, deoarece intreruperea liniei de credit i-ar fi adus prejudicii serioase.
Raspunzatori: fostul presedinte al Bancorex, Razvan Temesan, vinovat de abuz in serviciu, prejudiciu adus bancii si de eludarea normelor bancare; si George Constantin Paunescu, pentru complicitate la prejudiciu adus bancii.

Firma Silvesta, a generalului SRI Marian Ureche – a beneficiat de un credit de 22 milioane dolari de la Bancorex. Administrator al firmei Silvesta este colonelul Ilie Stanciu, fost ofiter de securitate, banii fiind utilizati in traficul de motorina de la Jimbolia. Cele 22 milioane de dolari nu au fost restituite.
Raspunzatori: fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu si Razvan Temesan, vinovati de abuz in serviciu si prejudiciu adus bancii; si Marian Ureche, pentru complicitate la prejudiciu adus bancii.

Firma SECON SA a lui Adriean Videanu, in perioada 1998-1999 face un credit la Bancorex in suma de 5.602.766 franci francezi, garantat de statul roman, pentru procurare de utilaze, instalatii si construirea unei statii de imbuteliere GPE, credit nerambursat si preluat de AVAB-AVAS.
In 2005, cand Videanu a ajuns primar al Bucurestiului, i se publica averea, dupa ce a furat poporul prin SAFi impreuna cu Viorel Catarama si altii. Videanu a participat la devalizarea Bancorex si apus laba pe industria marmurei. Este milionar in dolari exploatand bogatia naturala a statului, de care ar trebui sa beneficieze poporul roman, iar cetatenii Romaniei nu primesc salarii, pensii si medicamente. Mai mult, Adriean Videau, ca primar al capitalei, face un credit extern de 500.000.000 euro pentru refacerea pasajului de la Basarab Si pentru a cumpara tramvaie din strainatate. Este interesant de aflat la cat se ridica valoarea comisionului lui Adriean Videanu din acest credit, din cumpararea tramvaielor si din construirea podului. Oricum, creditul, dobanda si comisionale lui Adriean Videanu sunt platite de poporul roman.
Adriena Videanu are o avere declarata de 30 milioane dolari, castigata din industria marmurei. A ocupat si scaunul de parlamentar. Cand a fost pus sa aleaga intre afaceri si fotoliul de deputat, Videanu si-a dat demisia din Parlament si s-a intors la afaceri. Titan Mar este firma cu care s-a lansat in sectorul privat in 1990. La vremea aceea era doar o simpla afacere de familie. A atras apoi in acest business doua fonduri mari de investitii – Fondul Romano-American pentru Investiti si Fondul Roman de Investitii.
In prezent, Adriean Videanu si sotia sa, sunt actionari, prin Titan Mar, la una dintre cele ami mari companii de exploatare a carierelor de piatra si marmura – Marmosim – firma considerata astazi liderul national in domeniul rocilor ornamentale. titan Mar detine 94% din actiunile Marmosim. Investitia in cariera de la Ruschita, 76 milioane de dolari, a facut ca cifra de afaceri a companiei sa creasca substantial. In ultimii doi ani, vanzarile companiei au crescut continuu, iar profiturile sunt din ce in ce mai mari. 70% din productie este destinata exportului. Cele mai mari cereri de marmura vin din partea Arabiei Saudite, urmata de Japonia, Germania, Italia, Singapore. Anul acesta compania Marmosim a primit comenzi importante de marmura pentru una din cele mai mari lucrari investitionare din lume. Vilele de categoria A din Palm Island, insulla in forma de palmier care se constituie in Dubai, in golful arab, vor fi executate cu marmura de la Ruschita. Partea lui Videanu de actiuni Marmosim valoreaza astazi peste 30 milioane de dolari.

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Un al treilea scop al loviturii de stat din Romania a fost transferarea patrimoniului de stat din regimul proprietatii socialiste de stat in cel privat (inca PRIVATIZAREA). In cest proces mai precis s-au transferat in proprietatea agentilor KGB (si arabi) adusi in Romania de armata sovietica eliberatoare in 1944, urmatoarele:
- bogatiile naturale ale solului si ale subsolului (de exemblu, marmura, bogatie naturala foarte valoroasa, a trecut in posesia lui Adriean Videanu, care a preluat industria marmurei);
- terenurile si padurile (care au fost facute cadou agentilor arabi si rusi);
- intreprinderile (Republica a ajuns la mana KGB, care refuza sa plateasca salariile cetatenilor romani; defapt se urmareste distrugerea acestei intreprinderi, iar cand Radu Ciuceanu, membru PRM, a intervenit in favoarea muncitorilor de la Republica, care nu primesc salariile de luni de zile, a primit un telefon din partea SRI-KGB sa inceteze sa mai sustina muncitorii de la Republica. Mai mult, cand Radu Ciuceanu s-a implicat in gasirea conturilor Crescent, a primit un telefon tot de la SRI-KGB sa isi vada de treaba lui, deoarece banii din conturile Crescent se afla la ei);
- fermele (facute cadou agentilor arabi care au articipat la conspiratia internationala din decembrie 1989);
- magazinele si complexele agro-alimentare (intrate in proprietatea membrilor SRI-KGB: de MAGAZINUL TINERETULUI au beneficiat Radu Timofte, director SRI si agent KGB, generalul Nicolae Badea, presedintele Clubului Dinamo, agent SRI si KGB, Gabriel Popoviciu si Florin Stoica; multe magazine au fost facute cadou agentilor arabi pe doua baxuri de tigari);
- fondurile (fostele fonduri ale UTC, PCR si altele);
- conturile (conturile Crescent, estimate la cateva zeci de miliarde de dolari, au ajuns in mainile KGB-ului sovietic, Dan Voiculescu fiind implicat in confiscarea acestor conturi);
- afacerile imobiliare (RA LOCATO, dosarul Apartamentul);
- vanzarile de armament (armamentul trecut in mod direct si gratuit din unitatile militare romanesti in firmele agentilor KGB, fiind apoi vadut in acordul clasei politice si agentiilor de informatii de imformatii straine, CIA, M16, MOSSAD si altele, care sunt instalate in institutiile statului roman dupa Lovitura de Stat), etc.

CE INSEAMNA PRIVATIZAREA IN ROMANIA

Dupa Lovitura de Stat din Romania din decembrie 1989, multi agenti ai serviciilor de informatii (din fosta Securiate, Directia de Investigatii Externe si Directia de Investigatii a Armatei) au ajuns ministri, secretari de stat, senatori, deputati, dar si manageri, directori sau sef de sectii la fostele intreprinderi de stat. Impreuna cu rudele si protejatii lor, ei si-au facut firma private care isi desfasoara activitatea chiar in interprinderile si institutiile statului roman, acolo unde acestia sunt angajati, firme cu care devalizeaza institutiile statului.
Cu ajutorul firmelor private, anumiti ministri, secretari de stat, deputati, senatori, manageri, directori, sef de sectii si rudele lor beneficiaza de contracte pentru lucrari de intretinere, de reparatii, constructii, aprovizionare, productie si alte servicii, in toate institutiile statului roman.
In firmele private din institutiile statului roman au fost angajate cadre noi, care au inlocuit angajatii de drept din aceste institutii, prin renumita restructurare si disponibilizare abuziva. Aceasta inseamna defapt inlocuirea salariatilor cu vechime in interprindere cu alti salariati, adusi de conducerea acestor institutii, care sunt rude sau protejati ai acestora. Firmele private ale demnitarilor si ale rudelor lor risipesc fondurile acestor institutii, banii intrand in buzunarele lor si ale rudelor lor. Toti acestia sunt protejati de SRI, Justitie, Parchet si Politie.
Mai nou au intrat in acest joc si cetateni arabi, cum este cazul lui Omar Hayssam, care are o firma privata de intretinere a parcului auto de la Senatul Romaniei. Agentii arabi au intrat in sistemul de privatizare in urma unor disponibilizari abuzive si ilegale de personal. La polul opus, salariatii romani angajati la firmele arabesti, cu sau fara carte de munca, deseori nu isi primesc salariile cuvenite.
Numerosi cetateni ai Romaniei “s-au privatizat” si, interprinzatori fiind, sia-u deschis chioscuri in toate orasele tarii. O mare parte au fost insa desfiintate rand pe rand de catre clasa politica. La aceasta actiune a contribuit si Traian Basescu in perioada in care a fost primar al Capitalei. Chioscurile agentilor arabi si ale prietenilor lor nu sunt insa desfiintate si isi continua activitatea. Mai mult, unii romani care detineau chioscuri sau tarabe, aveau datorii la banci si la persoane particulare in lei si dolari, girand cu propria locuinta aceste credite. Dupa desfiintarea chioscurilor au ajuns in strada, fara chioscuri, fara locuinte si fara hrana.
Ion Iliescu si PSD, pentru a intra in legalitate cu terenurile, padurile, casele si interprinderile facute cadou agentilor arabi si internationali care au participat la Conspiratia Internationala din Romania din decembrie 1989, formuleaza o noua Constitutie a Romaniei in 2003 (“parinte” al acesteia fiind Antonie Iorgovan, membru PSD si avocatul lui Omar Hayssam), Constitutie ce a fost aprobata prin refendum. La aporbarea Constitutiei a atarnat greu votul tinerilor Romaniei, care au fost mintiti ca nu vor mai face armata. Noua Constitutie prevede ca orice persoana de pe planeta poate cumpara teren, casa, padure sau fabrica in Romania. Insa dupa votarea Constitutiei, tinerii Romaniei sunt pasibili de 3 ani de puscarie daca refuza sa se prezinte la incorporare in armata.
Mai mult, in art. 72, aliniatul 2 al noii Constitutii se prevede ca ministrii, deputatii si senatorii, adica jefuitorii statului roman, hotii, banditii si escrocii, nu pot fi cercetati de Parchetul National Anticoruptie, ci numai de Parchetul de pe Langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dar dupa ce dosarele ajung la Parchetul General, unde de obicei procurorii dau solutia de NEINCEPERE A URMARIRII PENALE (NUP). De fapt, prin aceasta actiune se urmareste pierderea urmelor jafurilor nationale si a vinovatilor. PSD, clasa politica in general, a infiintat comisii parlamentare si subcomisii pentru a se pierde urmele Loviturii de Stat din Romania si ale jafurilor nationale (vezi BANCOREX, conturile CRESCENT si altele).
Agentii sovietici-rusi SRI-KGB actioneaza dupa propriile principii si reguli care nu au nimic de-a face cu democratia si nici cu regulile economiei de piata. Ei sunt principalii vinovati pentru situatia in xare se afla in prezent Romania si tot ei sunt principalele surse de coruptie si de afaceri oneroase, ilegale. Ei sunt implicati in actiuni de contrabanda cu tigari, motorina, alcool, arme; sunt consilieri in directia falimentarii bancilor, organizatori ai escrocheriilor financiare sub acoperirea unor fonduri de investitii, care sunt serios sprijinite intotdeauna la nivel politic si logistic.
Numerosi securisti neincadrati in structurile serviciilor de informatii, in aparatul central sau teritorial al guvernului sau pe liste de candidati la elegeri, constituie o forta de elita, care se ocupa de falimentarea interprinderilor de stat, prin contracte de aprovizionare si desfacere supraevaluate, prin actiuni de import-export de avengura (trafic de tigari, arme, droguri, carne vie si altele) si prin controlul asupra restructurarilor si privatizarilor (adica vinderea interprinderilor – cu tot cu salariati, materii prime si produse – agentilor arabi si de alte nationalitati; vezi cazul IPRS-Baneasa si altele) si care constituie puntea de legatura intre SRI si clasa politica. Ulterior, dupa ce s-au imbogatit prin contrabanda de stat si jefuirea statului roman, acesti securisti au devenit la randul lor senatori, deputati, ministri, ori candideaza la presedentia Romaniei.

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Generalul Milea este ucis

Ora 9:
Generalul Milea incearca sa vorbeascacu sotia la telefon, dar este atacat de un grup dincare faceau parte, printer altii, Gelu Voican Voiculescu, Cornelui Parcalabescu, seful Garzilor Patriotice si plutonierul Iulian Manole (membru al Garzilor Patriotice). Generalul Vasile Milea se lupta cu atacatorii, este lovit la cap, tintuit la pamant cu fata in sus si impuscat in piept de la o distant de 10 cm. Glontul iese din corp prin spate.

Sotia lui Milea, Nicoleta Milea, marturiseste ca a asistat prin telefon la asasinarea sotului sai:
“Eram la Predeal. Banuiesc ca era sotul meu; nu am auzit nicio voce in telefon. El era cu siguranta, pentru ca il cunosteam dupa respiratie. Respira foarte greu. Eu tipam la telefon disperata; nu stiam ce se intampla. Am intrebat:
-Val, tu esti?
Apoi a fost un moment de liniste, pe urma o lupta si un zgomot de lovituri. Dupa care s-a auzit o impuscatura. Pana la urma cineva a preluat telefonul si mi-a spus:
-Doamna, stai linistita, zgomotele si impuscaturile s-au auzit din strada.
Si a inchis telefonul. N-am apucat sa spun nimic, eram socata. Si nici nu am recunoscut vocea aceea. Am auzit mortea sotului meu la telefon.”

In strada circula zvonul ca generalul Milea s-a sinucis. In realitate, acesta a fost ucis de cei care au organizat Lovitura de Stat. Se zvoneste ca in locul generalului Milea, Ceausescu l-a numit pe generalul Victor Atanasie Stanculescu. In realitate, generalul Victor Atanasie Stanculescu l-a arestat pe Ceausescu in sediul CC al PCR si apreluat controlul asupra Armatei si a Ministerului de Interne.
Ora 11:
Generalul Victor Atanasie Stanculescu ii da ordin capitanului Marius Tufaru (ofiter de transmisiuni radio, care avea legatura cu unitatile si armata pe teritoriu) ca unitatile special ale Securitatii sa se retraga in galeriile si tunelurile subterane ale Bucurestiului (pe unde venisera) in asteptarea altor ordine si dispozitii.
In Bucuresti exista ramificatii ale tunelurilor si galeriilor subterane, controlate de SRI-KGB, care fac legaturi intre institutiile statului: Palatul Cotroceni, Casa Poporului (s-a aprobat construirea Catedralei Mantuirii Neamului in spatiu verde de langa Casa Poporului, dar deocamdata nu se poate construe in aceasta locatie deoarece acolo se afla tunelul subteran de legatura cu sediul Senatului Romaniei), Senat (la Senat exista si iesire exterioara in spatial verde din partea stanga a statuii lui Cornelui Coposu), Guvern, M.Ap.N, Consulatul Ambasadei SUA, din str. Batistei, Inalta Curte de Casatie si Justitie, bd. Nicolae Balcescu – Campineanu nr.6 (cladire a Securitatii), Calea Victoriei (la parterul acestor cladiri existau nuclee ale unitatilor special ale Securitatii, dotate cu tehnica de supraveghere, ascultate si inregistrare), str. Ion Brezoianu, Hotel Bucuresti (membri ai unitatilor speciale ale Securitatii au iesit din tunelurile si galeriile subterane de sub Hotelul Bucuresti, dupa ora 21, si au ucis cetatenii aflati in fata hotelului).
Tunelurile si galeriile subterane au de asemenea ramificatii care ajung la diferite cazarmi, sedii ale Politiei, Jandarmeriei, Scoala Securitatii de la Baneasa, Ambasada Rusiei,Aeroportul Otopeni etc.

Sotii Ceausescu sunt dusi la Moscova

Trupele motorizate s-au retras spre cazarmi pe str. Stirbei Voda.
Ora 12.10:
Sotii Ceausescu, sub paza militara, parasesc CC al PCR cu elicopterul pus la dispozitie de generalul Victor Atanasie Stanculescu, ajungand pe aeroportul din Bacau si de aici la Moscova.
Este interesant de mentionat faptul ca dup ace elicopterul a parasit acoperisul sediului CC al PCR s-au aruncat din elicopter manifeste anti-ceausiste.
Dupa plecare sotilor Ceausescu, generalul Victor Atanasie Stanculescu se retrage la sediul Ministerului Apararii Nationale, unde avea legaturi telefonice directe cu Moscova-Gorbaciov si contact permanent cu generalul rus Piotr Lusev.
Cetatenii revoltati intra in cladirea Comitetului Central al PCR.
Acesta este momentul in care in scena Loviturii de Stat Dan Iosif. Acesta apare in balconul CC al PCR, alaturi de Petre Roman, Mircea Dioaconu si altii.
Gelu Voican Voiculescu este numit Seful Consiliului Sigurantei Nationale de generalul Victor Atanasie Stanculescu si intocmeste Ordinul nr. 1/1989, scris de mana si care nu are numar de inregistrare, in care se stipuleaza ca:
“Raman toate directiile cu urmatoarele modificari: Direstia a IV-a va fi incadrata cu ofiteri M.Ap.N. loiali Revolutiei. Actuala incadrare va fi redistribuita la unitatile M.Ap.N. ca ofiteri de trupa sau specialist, conform pregatirii acestora. Prima masura va consta in predarea de catre ofiterii CI a birourilor ocupate, odata cu documentele aflate asupra lor. Aceasta documentatie va fi predate organelor de comanda a unitatilor. Personalul Directiei a V-a (directia de paza a lui Ceausescu si a demnitarilor, care avea si o structura informativa) se demite din functie, cadrele fiind tecute in rezerva, cu exceptia acelora care s-au dovedit loiali prin misiunile indeplinite. Situatia de mai sus se extinde si asupra directiei a VI-a (Cercetari penale). Locurile ramase vacante vor fi completate cu cadre provenite din procuraturile civile.”
Ordinul 1/1989 este comunicat de generalul Victor Atanasie Stanculescu tuturor unitatilor speciale ale Securitatii.
Ora 12.25:
Colonelul Dumitru Burlan (sosia lui Nicolae Ceausescu) a vrut sa intre in CC al PCR la Directia a V-a. Pe masa avea o mapa in care lasase 5000 lei, dati de un prieten caruia ii cumparase un congelator cu 2 zile inainte, bani pe care trebuia sa-I duca acasa nevestei.
Burlan a vrut sa intre prin str. Boteanu, pe la garaj, dar este oprit de maiorul Buciu, care ii spune:
“Tovarasu’ colonel, veniti va rgo peste vreo ora, ca acum nu puteti sa intrati. Locotenet colonel Tudor si capitan Ciobanita sunt inauntru si predau Directia a V-a catre Ministerul Pararii Nationale.”
Directia a V-a trece in subordinea M.Ap.N. adica in subordinea generalul Victor Atanasie Stanculescu, Gelu Voican Voiculescu, gen. Nicolae Militaru, gen. Virgil Magureanu si Ion Iliescu.
Ceausescu “fugise” de un sfert de ora si Directia a V-a se preda.
“Ma Buciule, da’ tie nu ti-e frica sa stai aici? Cum stai tu aici, in vacarmul asta? Cum sa mai vine u peste o ora?”
“Tovarasu’ colonel, nu-I nici o problema.”
Scoate portofelul si arata:
“Eu am legitimatie de revolutionar”
Cu poza, Republica Socialista Romania, Buciu Gheorghe, revolutionary.
“Buciule, cine ti-a dat-o? Ca vreau si eu sa circul liber, sa nu ma intrebe unul si altul de vreo problema…”
“Stiti dvs. Ca mai scriam si eu cate o poezie, sunt prieten bun cu Aurel Dragos Munteanu (agent SRI-KGB, CIA si FRANCMASON) si el mi-a dat-o. Stau aici sa predam Directia a V-a catre M.Ap.N., iar la ora 16.00 trebuie sa fiu la Televiziune, sa ma intalnesc cu el acolo.”
“Bine Buciule…”
Maiorul Buciua fost impuscat la Televiziune, fiind singurul ofiter din cadrul Directiei de Securitate si Garda care a murit in decembrie 1989.
Generalul Neagoe fusese arestat, numai pentru pastrarea conspirativitatii, odata cu Ceausescu, de catre generalul Victor Atanasie Stanculescu si gasca lui. Dupa plecarea lui Ceausescu, gen. generalul Victor Atanasie Stanculescu ii pune la dispozitie generalului Neagoe un TAB, cu care acesta se deplaseaza la o amanta pe Banu Manta.
La televizor se striga:
“Unde-i primul terrorist al tarii?”
De la amanta, gen Neagoe este luat cu TAB-ul si dus la Ministerul Apararii Nationale pentru viitoarele actiuni terosiste, conducand din M.Ap.N. ofiterii directiei a V-a, prin tunelurile si galeriile subterane ale Bucurestiului, sa atace soldatii si cetatetii aflati in strada in noaptea de 22/23 decembrie 1989.
O parte a ofiterilor din Directia a V-a au fost prezenti la obiective in 21 si 22 decembrie 1989: Marea Adunare Nationala, Palatul Victoria, CC al PCR si Consiliul de Stat. In aripa din dreapta a Consiliului de Stat se afla Muzeul de Arta, iar ofiterii din Directia a V-a , in zilele de 21-22 decembrie 1989, au carat la subsol toate operele de arta. Se stia cu o zi mai devreme ca se va trage cu tunul in acest sector si de aceea au fost mutate acele opera de arta.
O parte a cetatenilor revoltati sunt manipulate si directionati spre Televiziune (in subsolul TVR se aflau, din 11 decembrie 1989, 400 de soldati care nu au intervenit sub nici o forma impotriva manifestantilor), de Securitate, comisii mixte ale armatei, si revolutionarilor au sigilat documente, intocmind o situatie a fisetelor metalice si a incaperilor in care acestea erau amplasate.
Manipularea manifestantilor in aceasta perioada este similara cu manipularea minerilor sin timpul mineriadelor, cand numerosi membri SIE, SRI-KGB, DIA au fost imbracati in mineri.
De asemenea, in diferite orase ale Romaniei, soldatii au fost manipulate, fiind directionati spre alte obiective decat cele stabilite initial. In acest sens, gen Degeratu de la Cluj, afirma ca:
“Cert este ca aproape nici una dintre subunitatile care au actionat la Cluj n-a ajuns in locurile in care trebuia sa ajunga. Nu stiu nici astazi, asa cum n-am stiut nici atunci, de ce a ajuns subunitatea cpt. Carp Dando, cea de la care a pornit primul incident, doar in intersectia din fata librariei de la Universitate. Ea ar fi trebuit sa ajunga la vreo 300 metri mai incolo, la Primaria Municipiului.”
Cpt. Carp Dando spune, in schimb, ca:
“Pe traseu am primit ordin sa ma duc acolo.”
In acelasi mod, minerii participant la “mineriade” au fost manipulate de SIE, SRI-KGB, DIA si Ion Iliescu si au fost directionati spre sedii de partied sis pre locuintele anumitor lideri ai opozitiei.

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Afacerea scnet este echitabila! Daca cei ce au furat tara de 22 de ani ni-ar fi dat un comision….chiar si de 5%, Romania arata altcumva!
E afacerea anului 2012! Cine nu doreste sa faca economii? Daca noi singuri nu vom incerca sa ne reorganizam economic, nimeni altul nu o va face!

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Arestarea lui Nicolae Ceausescu si a fostului aparat comunist de conducere – comitetul politic executiv – si asasinarea lui Milea

21 decembrie 1989:
Pe cand Ceausescu le vorbea participantilor la miting, s-au auzit focuri de arma.
La mitingurile lui Ceausescu, echipa de sonorizare utiliza o banda de magnetofon cu urale, aplauze si lozinci, care erau amplificate prin statii in intreaga zona.
O echipa alcatuita din oamenii ai Securitatii, instalata in podul Ateneului, s-a cuplat la reteaua de amplificare a Pietii Palatului si, in plina cuvantare a lui Ceausescu, a introdus in statie o banda sonora inregistrata la represiunea manifestantilordin fara Catedralei din Timisoara. Pe banda se auzeau tipete de femei, rapait de mitraliere si scrasnete de senile de tancuri. Cei prezenti la miting au auzit rapaitul de gloante si urletul femeilor ca si cum ar fi venit dinspre Piata Victoriei, dar cel mai mult a ingrozit participantii la miting zgomotul infricosator care de aceasta data era real si care venea de sub pamant, din tunelurile subterane. Aceste zgomote proveneau de la TAB-urile din tunelurile si galeriile subterane, care transportau unitatile speciale ale Securitatii.
Manifestantii aflati la miting in Piata Palatului intra in panica si incep sa se retraga in piata. Ceausescu nu intelege ce se petrece si striga:
“Stati linistiti, tovarasi!”
Striga si Elena Ceausescu, dar prea tarziu, metingul s-a terminat.
Manifestatii au fugit din Piata Palatului. O mica parte din ei au ocupat Piata Universitatii, formand un mic nucleu de rezistenta.
Zona din jurul Pietei Universitatii a fost incercuita imediata cu cordoane de militieni, care se gaseau la intrarea strazilor Dobrescu, Ion Campineanu, Biserica Enei, Edgar Quinet, Bd. Elisabeta (in zona strazii Academiei), Doamnei, Bd. I.C. Bratianu, Piata Rosetii si Batistei. Acestia nu lasau sa intre alti cetateti in Piata Universitatii, pentru a nu se mari numarul protestatarilor, dar s-a dovedint ca aceste cordoane nu erau eficiente. Cei care ajungeau in Piata Universitatii stateau pe trotuare si asistau la actiunea catorva cetateni – precum Dumitru Dinca, Nica Leon si altii – care aruncau cu pancarte si cu betele de la pancarte in TAB-urile cate treceau prin Piata Universitatii si strigau:
“Jos Comunismul! Jos Ceausescu!” si altele.
Ora 13:
A inceput sa creasca numarul protestatarilor, odata cu venirea studentilor in Piata Universitatii. Se striga in continuare “Jos Ceausescu”, “Moarte Dictatorului”, dar de aceasta data protestatarii se asezau in genunchi si cantau: “Desteapta-te romane!” TAB-urile nu mai intra in Piata Universitatii.
Ora 15,30:
36 de transportoare blindate sosesc la sediul CC al PCR.
Ora 16:
Zona Intercontinental este blocata de catre Securitate: Subunitatile de infanterie nu pot trece de barajele trupelor de Securitate de pe strazile adiacente.
Ora 16,30:
Sepetrece accidentul de la Sala Dalles, cu camionul scapat de sub control, care omoara sapte persoane. Militarii din zona Bd. Magheruau deschis foc – in plan vertical – pentru imprastierea manifestatilor.
Ora 17:
In zona Primariei Generale a Capitalei se formeaza un nou nucleu de agitatori, compusi din “turistii” sovietici membrii ai unitatii GRU (serviciul secret militar sovietic) – care au fost vazuti la Timisoara. Ei au coborat din autoturisme Lada si Dacia cu numere de TC. Nucleul alcatuit din turistii sovietici instiga multimea de curiosi sa formeze o coloana care sa urce spre Piata Universitatii.
Ora 17,15:
Agentii sovietici si o parte a multimii prezente in acel moment in zona Primariei Generale a Capitalei au plecat spre Piata Univerisatii.
Ora 22:
Derapeaza camionul cu butoaie de motorina si are loc incendierea baricadei le la “Dunarea” si avarierea TAB-ului.
(Ca o paranteza, la fel au procedat si Ion Iliescu si oamenii lui din SRI-KGB si la mineriade: au pus militienii sa dea foc la autobuze)
“Renumitul Revolutionar” Dan Iosif nu a fost vazut in 21 decembrie 1989 in Piata universitatii. El nu apare in grupul de manifestanti de la barajul Intercontinental. Exista casete video filmate acolo, iar Dan iosif nu apare deloc in aceste imagini. Probabil a stat ascuns prin boschetii de langa Dunarea, pentru ca dupa trecerea pericolului sa poata iesi erioc in fata la impartirea placintelor.
Ora 22,30:
Dinspre Piata Romana veneau TAB-uri, care trageau cu trasoare in aer, pentru a imprastia protestatarii din Piata Universitatii. Lunetisti postati pe acoperisul blocului Dalles – de vizavi de Intercontinental, pe coltul dinspre str. Batistei si bd. Balcescu – trageau in oameni, in gat si in cap. La subsolul blocului exista o intrare in galeriile si tunelurile subterane ale Bucurestiului, care erau controlate de agentii Securitati si ai KGB-ului.
Ora 1:
TAB-urile ajung in dreptul Facultatii de Geografie si trag in oamenii ce se aflau pe str. Edgar Quinet. Urmele lasate de gloante pe zidurile Facultatii de Geografie sunt vizibile si azi.
TAB-urile ajung in intersectia Pietii Universitatii si trag focuri de arma in directia bd. Elisabeta.
Piata Universitatii a fost incercuita de scutieri si au inceput bataile si arestarile celor ce protestau acolo. In statia de metrou din piata Universitatii au fost batuti si mutilati salariati ai metroului bucurestean.
22 decembrie 1989:
Gen. Militaru Nicolae a reusit sa stabileasca legaturi cu gen. Victor Atanasie Stanculescu, gen. Neagoe, seful Garzilor Patriotice, Corneliu Parcalabescu, cu unii ofiteri si subofiteri, printre care sublocotenentul Dumitru Iliescu (comandant de TAB care tragea in cetatenii romani aflati in Piata Universitatii in 21 decembrie 1989, devenit ulterior general si mare revolutionar, primind Medalia Revolutia Romana din decembrie 1989; implicat si in traficul de motorina de la Jimbolia), care asigurau securitatea sediului CC al PCR si sediul Consiliului de Stat.
Ora 7:
Nicolae Ceausescu l-a convocat pe gen. Vasile Milea la el in cabinet, pentru a discuta de situatia din Piata Universitatii. La sedinta participau Constantin Dascalescu, Iulian Vlad, Emil Bobu si Tudor Postelnicu. Ceasescu, auzind ca in Piata Universitatii au fost impuscati pestre 300 de oameni si au fost arestati peste 1000 de cetateni, vroia sa plece acolo sa vorbeasca multimii revoltate.

Lui Ceausescu i se cere sa renunte la presedentie
Ora 8,30:
Gen. Victor Atanasie Stanculescu, Gelu Voican Voiculescu, Corneliu Parcalabescu, col. Lazarescu, Nicoltoiu, Apostoiu, gen. Mugurel Florescu si altii, intra in cabinetul niu Nicolae Ceausescu si, sub amenintarea armelor, trec sub arest persoanele prezente in acel moment in cabinet: Constantin Dascalescu, Iulian Vlad, Emil Bobu, Tudor Postelnicu si gen. Vasile Milea. i se cere lui Ceausescu sa renunte la Presedentia Romeniei. Dupa un dialog de negociere a situatiei, in care gen. Victor Atanasie Stanculescu il informeaza ca armata si poporul sunt cu grupul lui, astfel ca trebuie sa le predea puterea in liniste si fara varsare de sange, incep incaierari intre cei prezenti si atacatori. Se trag focuri de arma. Gen. iulian Vlad, gen. Neagoe trec de partea atacatorilor. Gen. Milea reuseste sa fuga din cabinetul lui Ceausescu si ajunge in camera 621, etajul 6.

Va urma!

Sursa: “Dezvaluiri uluitoare despre modul in care este afectata Romania de gigantica conspiratie internationala a noii ordini mondiale”.
Autor: Valentin Manoliu

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Acum 22 de ani, ne-au pangarit pentru prima data sarbatoarea sfanta de Craciun. Acum 22 de ani Mos Craciun a adus Romaniei cadou: 2 asasinate politice puse in ”carca romanilor” plus 1000 si ceva de crime facute la comanda lui ion ilici iliescu. De 22 de ani colindul romanilor e trist. Singurii care de aceasta sarbatoare se bucura cu adevarat sunt aceeasi criminali de acum 22 de ani, care se bucura ca inca, nu sunt ”prinsi”. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti eroii revolutiei furate. Daca Ceausescu ar fi fost lasat sa vorbeasca, astazi eram altundeva…aflam si noi cum se produceau piese la Tractorul Brasov, folosindu-se energia electrica economisita prin ”statul pe intuneric” si aflam si cine vindea ”afara” si in nume propiu aceste piese! Aflam…
In schimb, am aflat cum e sa joci la CARITAS, cum e sa dormi linistit cu FNI, cum e sa faci economii la Dacia Felix, cum e sa fi sclav in tara strabunilor tai, in propia ta casa. Cum e sa traiesti in tara in care mancarea de pisici e imbogatita cu vitamine si laptele praf Milupa , PENTRU BEBELUSI, e plin de E-uri si TAURINA.
radu roncea
24.12.2011

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Forta planurilor de viitor izvoraste din realizarile prezentului, apreciate prin comparatie cu trecutul. Poate cel mai in masura sa ateste adevarul acestei afirmatii este portul maritim Constanta. Istoria sa, lunga si tumultoasa, ofera date prin care se confirma faptul ca numai un popor muncitor – asa cum dintotdeauna a fost poporul roman – dar liber si temerar indrumat, poate infaptui salturi cu adevarat spectaculoase: capacitatea de transport al portului era in 1945 de 900 000 t, in timp ce in prezent ajunge la 67 de milioane t. Structura marfurilor traficate prin intermediul portului s-a modificat si ea: daca initial majoritatea marfurilor erau importate, in prezent importul se rezuma la materii prime pentru industria chimica si cea siderurgica, predominand exportul produselor electrice, electrotehnice, electronice, al sondelor si utalajullui petrolier, al masinilor si utilajelor, al autoturismelor, al vagoanelor. Suprafata portului s-a extins de la 200 ha in 1965 la 722 ha in prezent, ceea ce, corelat cu importanta sa economica, ii confera titlul de oras de gradul II. Iata cateva din multitudinea de repere care atesta dezvoltarea exploziva – calitativ si cantitativ – a portului Constanta.
Extinderea principalului port maritim al tarii, initiativa d eimportanta economica majora, este una dintre marile ctitorii ale “Epocii Nicolae Ceausescu”. Stabilirea relatiilor economice cu peste 145 de state ale lumii – consecinta ale politicii externe promovate de Partidul Comunist Roman – a constituit o necesitate obiectiva pentru elaborarea planurilor de extindere, sistematizare si modernizare a portului Constanta. Este una dintre initiativele personale ale tovarasului Nicolae Ceausescu. Si, conform stilului sau de lucru, dinamic, mobilizator, secretarul general al Partidului Comunist Roman a stabilit etapele de dezvoltare gradata a portului, purtand anual convorbiri directe cu conducerea si cu constructorii portului, indicand pe harta, concret, directiile extinderii si obiectivele modernizarii.
Astfel, dezvoltarea portului Constanta a fost conceputa urmand trei mari linii directoare: – Cresterea gradului de mecanizare a cheiurilor in asa fel incat sa se reduca la minimum timpul de stationare in port a navelor de transport. – Specializarea sectoarelor portuare pe categorii de marfuri. Este vorba de punerea in practica a initiativei presedintelui Romaniei socialiste de a acorda ministerelor care desfasoara o activitate de import/export cu pondere mare cantitati portuare pentru exploatare directa, realizandu-se astfel independent incarcarea si descarcarea marfurilor cu un anumit profil. Aceasta masura, prin care se maximilizeaza productivitatea procesului de incarcare descarcare, consta in sectorizarea portului in 7 interprinderi de exploatare portuara apartinand urmatoarelor ministere: Transportulrilor si Telecomunicatiilor – asministrator general al portului -, Industriei Metalurgice, Industriei Constructiilor de Masini, Industriei Lemnului si Materialelor de Constructii, Industriei Chimice si Petrochimice, Agriculturii si Industriei Alimentare. – In vederea rezolvarii problemelor sociale ale celor 300 000 de oameni care lucreaza in portul Constanta, s-au construit camine de nefamilisti, locuinte de serviciu, 2 cantine, 7 microcantine, 15 bufete, vestiare, grupuri sanitare.
“Portul Constanta a fost estins prin umplutura – castigarea de suprafete din mare, prin transportarea si depozitarea aici a pamantului excavat in vederea construirii Canalului Dunare-Marea Neagra” – ne relateaza inginerul Dan Stafie, seful Serviciului de organizare a productiei si a muncii in cadrul I.E.P.M.M.Tc. Am putea spune ca suprafata Constantei, a Romaniei deci, s-a marit astfel cu 722ha!”.
Interdependenta dintre portul Constanta si Canalul Dunare-Marea Neagra nu consta insa numai din pamantul transferat dintr-un loc in altul, ci ea este mult mai profunda: prin intermediul canalului, portul poate fi legat direct cu Marea Nordului, prin marea cale de comunicatie din interiorul Europei, magistrala Dunare-Main-Rhin. Debusarea canalului chiar in incinta portului, astfel incat prelucrarea de marfuri pe canal sa se faca direct, cu maximum de eficienta, a necesitat elaborarea unui plan de extindere de mari proportii a actualului port. Noul port “Constanta Sud”, cu o suprafata a incintei de 2460 ha, va ocupa un front litoral de 6 500 m, extinzandu-se spre larg pe 4km. Acest port va putea primi si opera nave de 150 000 tdw (tone incarcatura efectiva) pana la 200 000 tdw, iar in sectorul fluvial nave de pana la 5000 t. Astfel, noul port va fi de aproximativ 3,5 ori mai mare ca suprafata decat cel existent si de 4 ori mai mare din punct de vedere al capacitatii.
In alcatuirea planului general al noului port s-au urmarit utilizarea rationala a incintei portuare prin asigurarea unor legaturi cat mai directe ale bazinelor fluviale cu cele maritime si cu gura Canalului Dunare-Marea Neagra, precum si crearea posibilitatilor de realizare etapizata a amenajarilor interioare si de extindere a primelor capacitati, in functie de cerinte. Pe masura evolutiei traficului si a tehnologiilor, sectorizarea propusa se va adapta in consecinta, iar mecanizarea va tine seama de cele mai noi cuceriri ale tehnicii mondiale.
Noul port Constanta Sud va cuprinde o zona libera, in partea sa de sud, in aproprierea zonei de acces a Canalului Dunare-Marea Neagra. In aceasta zona vor fi asigurate facilitati si garantii constand in scutiri de taxe vamale, reduceri de impozite asupra veniturilor obtinute din operatii efectuate in zona libera, reduceri sau scutiri de impozite cand beneficiile sunt reinvestite in zona partial sau total, punerea la dispozitie de terenuri si cladiri in conditii avantajoase, posibilitati de prelucrare a unor materii prime si materiale, operatii financiar-bancare etc.
Cand se va indeplini acest proiect atat de amplu, atat de ambitios?
“Dincolo de anul 2000 porul Constanta Sud va fi definitivat, dar pe masura ce fiecare capacitate este gata ea va fi data in exploatare”.
Ne punem atunci intrebarea, incluzand speranta si mandrie: Daca in stadiul actual portul Constanta se situeaza pe locul 4 in Europa si pe locul 12 in lume, care va fi prestigiul sau in viitor, dincolo de anul 2000? Realizam, de fapt, ca poporul roman, Romania, prin succesele deosebite obtinute in ultimii 25 de ani, se afla abia la inceputurile afirmarii sale: ceea ce infaptuim acum prin munca, prin inteligenta, prin efort va creste zestrea de inteligenta si va diminua efortul generatiilor de dincolo de anul 2000.

Istoria Portului Constanta

Avandu-si inceputurile in trecutul milenar al pamantului dobrogean, cetatea port Tomis fiinteaza inca din secolul VII i.e.n., cand colinistii greci din Asia Mica au fondat pe coastele Pontului Euxin (Marea Neagra) aproximativ 90 de colonii. Dominatia comertului grecesc, in timpul caruia Tomisul cunostea o continua dezvoltare, a durat pana in cea de-a doua jumatate a secolului I i.e.n., cand Imperiul Roman, aflat in plina expansiune, isi intinde granitele spre est, pana in tinuturile Scitiei Minor (Dobrogea de azi). In timpul Imparatului Constantin cel Mare al Bizantului, cetatii Tomis i se construise un nou cartier, Constantiana sau Constantia, care va deveni mai tarziu Constanta.
Din secolul al III-lea pana in secolul al XII-lea e.n., apupra cetatii s-au abatut valurile popoarelor migratoare, distrugand-o in mai multe randuri. In secolul al XII-lea, la chemarea Bizantului, in Tomis se stabilesc genovezii si apio venetienii. Astfel sunt construite porturile Constanta si Mangalia, atestate prin documente din 1318.
Incepand din secolul al XV-lea, Constanta, ajunsa in stapanire otomana, poarta numele de Kustendje. Datorita avantajului natural oferit de acest golf, cu o forma semieliptica, determinata de un iesind din linia coastei, avand o coarda de 1600m si o sageata de cca 600m, sultanul Medgid hotaraste construirea aici a unui port destinat exportului de cereale, lemne si vite din Dobrogea.
In anul 1857, odata cu scaderea puterii turcesti, compania engleza “Danube and Black Sea Railway” obtine concesiunea executarii caii ferate Constanta-Cernavoda (62km) si a portului Constanta. La inaugurare (1860), portul avea un bazin de 4 ha, adanc de 5,20m si era adapostit de un dig de 20m lungime.
In 1884, statul roman a cumparat de la englezi calea ferata si portul Constanta, comandand la diferite firme straine proiectarea unui port modernizat. Lucrarile de construire a portului, incepute in 1896 de o firma franceza, sunt preluate, in 1889, de catre statul roman si incredintate inginerului Anghel Saligny. Inaugurarea oficiala a portului Constanta a avut loc la 27 septembrie 1909.
Intre anii 1937 si 1943 s-a trecut la construirea santierelui naval de reparatii si a bazinului pentru docul plutitor. Anul 1944 gaseste portul Constanta purtand urmele adanci ale razboiului: parcul de nave comerciale distrus, scufundat sau capturat, platformele, magaziile, cheiurile, soselele si caile ferate deteriorate.
In perioada 1944-1950, situatia in portul Constanta ramane aproape aceeasi. Flota comerciala numara, in 1745, doar doua nave, iar capacitatea de transport a flotei maritime totaliza, in 1950, numai 20.000 tdw. S-a trecut apoi treptat la dotarea portului cu utilaje corespunzatoare. In 1965, suprafata portului era de 200 ha. Este anul in care s-a hotarat, in spiritul unei epoci noi, pe buna dreptate numita “Epoca Nicolae Ceausescu”, executarea lucrarilor de extindere si de sistematizare a portului Constanta.

Autor: Anca Rosu
Articol regasit in revista “Stiinta si Tehnica”, nr 11 din anul 1989.

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Pentru tara noastra, unde suprafata arabila raportata la numarul de locuitori este relativ mica (0,43 ha), pamantul productiv a fost dintotdeauna unul cel mai de pret. Cu atat mai mult se pune acum problema cresterii, pe de o parte, a suprafetelor cultivabile, pe de alta parte a ridicarii productivitatii acestor suprafete cu cat, potrivit conceptiei partidului nostru, a secretarului sau general, tovarasul Nicolae Ceausescu, agricultura Romaniei trebuie sa dea productii tot mai mari, sigure si stabile in vederea satisfacerii nevoilor economiei nationale si aprovizionarii populatiei la nivelul cerintelor stiintifice de consum. Or, solurile nisipoase ocupa in tara noastra 345 900 ha, cea mai mare parte a lor aflandu-se in sudul Olteniei, dar si in nord-vestul Transilvaniei, in Delta Dunarii, in judetele Buzau, Galati, Vaslui. Asa se explica de ce activitatea in sectorul de cercetare al Statiunii Dabuleni se desfasoara in opt campuri experimentale: la Dabuleni, judetul Dolj, la Deveselu, judelut Mehedinti, la Ivesti, judetul Galati, la Insuratei, judetul Braila, la Rusetu, judetul Buzau, in Delta Dunari si la Valea lui Mihai, judetul Bihor. Sectorul de cercetare de la Dabuleni dispune de o suprafata de teren de 214 ha, o cladire ce adaposteste laboratoare, o casa de vegetatie cu aproape 1000 de vase si o sera pentru inmultirea rapida a soiurilor valoroase de vita de vie. Alaturi de sectorul de cercetare, activitatea statiunii centrale cuprinde, de asemenea, sectorul de productie si cel de pregatire a cadrelor. Sectorul de productie – avand o suprafata de 2800 ha din care 800 cultivate cu vita de vie, 600 cu pomi fructiferi, 1100 cu cereale si plante tehnice pentru samanta etc. – reprezinta totodata si sectorul-pilot unde se aplica cele mai noi rezultate obtinute de cercetarea stiintifica, in vederea verificarii lor in conditii de cultura mare.
In ceea ce priveste cercetarea stiintifica propiu-zisa, aceasta este organizata si se desfasoara pe baza programului “Cultura plantelor pe nisipuri”. avand ca obiective, pe de o parte, ameliorarea nisipurilor si elaborarea de tehnologii pentru cultura cerealelor si plantelor tehnice pe nisipurile ameliorate si neameliorate, precum si a plantelor hortiviticole pe nisipuri neamiliorate, iar de pe alta parte, producerea si folosirea ingrasamintelor organominerale la diferite culturi pe nisipuri si alte soluri cu fertilitate redusa.
Vorbind de nisipuri (din punct de vedere ai introducerii lor in circuitul agricol) pedologii precizeaza ca acestea reprezinta o roca si nu un sol, alcatuita, de regula, din particule de cuart rezistente la alterare sau/si din particulele altor minerale in curs de alterare (mica, feldspat, carbonat de calciu s.a) sunt lipsite de humus, nu prezinta coeziune, nu retin apa, nu contin substante nutritive si nu au capacitate de retinere a acestora. Spre deosebire de nisipuri, solurile nisipoase acumuleaza humus, desi in cantitati mici, iar insusirile lor morfologice, fizice si chimice sunt ceva mai clare si dispun de un anumit potential productiv.

Eforturi si rezultate

Cercetarile efectuate in vederea ameliorarii nisipurilor au condus la numeroase concluzii de respectarea carora depinde in mare masura posibilitatea de a practica o agricultura intensiva si de a obtine rezultatele scontate, scopul final al oricarei activitati. Astfel, o lucrare nu numai necesara, dar si obligatorie este nivelarea terenului. Aceasta, pe langa faptul ca asigura distributia uniforma a apei si ingrasamentelor, usureaza in perspectiva mecanizarea lucrarilor solului. Imediat dupa nivelare este bine venita mobilizarea terenului pe o adancime de minimum 40-50 cm. Pentru combaterea deflatiei eoliene in perioadele cu vanturi puternice (primavara si toamna), terenul se mentine acoperit cu vegetatie sau se protejeaza cu perdele de protectie formate fie din specii forestiere, fie din plante anuale inalte, cultivate sub forma de fasii. Dupa nivelare, nisipurile se cultiva timp de 1-3 ani cu plante pentru ingrasamant verde (secara, ridichii furajere, borceag etc.) sau se fertilizeaza cu gunoi de grajd (30-60t/ha), care sporeste materia organica din sol. La udarea culturilor, cel mai des folosita este metoda de irigare prin aspresiune; pentru vii si livezi de mare perspectiva este irigarea prin picurare.
In ceea ce priveste elaborarea tehnologiilor de cultura a plantelor, s-a avut in vedere stabilirea unor scheme corespunzatoare de asolamente si a unui sistem de agricultura specific nisipurilor si solurilor nisipoase in vederea ridicarii fertilitatii naturale a acestora. Cele mai bune s-au dovedit rotatiile de 3 si 4 ani cu leguminoase si ingrasaminte verzi: soia-grau+fasole-porumb; grau+fasole-porumb-mazare+ingrasamant verde; grau+ingrasamant verde-porumb-orz+fasole-cartofi timpurii+porumb. Folosirea solei amelioratoare de lucerna in amestec golomat sporeste continutul de materie organic al nisipurilor lasand in sol cantitati de ordinul a 7,2-8,6t/ha resturi vegetale, care imbunatatesc solul in azot biologic contribuind la cresterea recoletei, de exemplu, la porumbul cultivat post mergator, cu 56-68%.
Cercetarile efectuate in casa de vegetatie au vizat fertilizarea cu macro si microelemente a unor culturi (ovaz, porumb, soia etc.) pe nisipuri evidentiindu-se necesitatea aplicarii atat a macroelementelor, de exemplu a azotului, cat si a microelementelor, cum sunt zincul, borul, molibdenul.
O alta preocupare finalizata cu succes a constat in determinarea celor mai potrivite specii si soiuri de plante ce pot fi cultivate cu bune rezultate pe nisipurile ameliorate a perioadei optime de semanat, a adancimii, densitatii, a plantei premergatoare, acolo unde este cazul, a fertilizarii celei mai indicate, a momentelor de irigare a substantelor folosite pentru combaterea buruienilor, a bolilor si daunatorilor, precum si a tipului de mecanizare a lucrarilor. S-a demonstrat practic ca aproape 3000 (in 1984 erau 2860) de soiuri din peste 100 de specii de plante studiate: cereale, plante tehnice si furaj, legume, vita de vie, pomi si arbusti fructiferi, dau, cultivate pe nisipuri recolte chiar mai mari decat pe alte soluri. In prezent, pe nisipurile luate in studiu de colectivul de cercetatori de la SCCCPN se cultiva 6 hibrizi tardivi si semitardivi de porumb, tot atatea soiuri de grau, 8 de soia, 4 hibrizi de floarea-soarelui, 4 de fasole boabe, cartofi, tomate timpurii si pentru industrializare, vinete, ardei, ceapa, pepeni verzi, flori si arbusti decorativi. Colectia de pomi fructiferi consta din: piersic-158 de soiuri, prun-45, cires-96, visin-42, mar-57, par-24, iar arbusti fructiferi (coacaz negru, coacaz rosu, zmeur si mar)- 15 soiuri. La vita de vie s-au studiat de-a lungu a 13 ani peste 600 de soiuri, din care se recomanda a fi cultivate pe nisipuri in conditii de irigare nu mai putin de 19, avand diferite destinatii: struguri de masa, pentru vinuri albe si rosii, pentru consum curent sau de calitate superioara.
In cadrul subprogramului “Producere si folosirea ingrasamintelor organominerale la diferite culturi pe nisipuri si alte soluri cu fertilitate redusa” s-au realizat, in colaborare cu Combinatul Chimic Craiova, mai multe tipuri de ingrasamant organominerale, care contribuie la ameliorarea insusirilor nisipurilor prin imbogatirea acestora cu materie organica. Au fost, deasemenea, stabilite tehnologiile de fertilizare cu ingrasamante organominerale a principalelor culturi pe nisipuri (porumb, grau, tutun, cartof, floarea-soarelui, sfecla de zahar, soia, lucerna, tomate, pepeni verzi, vita de vie).
Spatiu nu ne permite, din pacate, decat o succinta trecere in revista a celor mai importante rezultate ale activitatii de cercetare stiintifica desfasurata in cadrul SCCCPN Dabuleni in special in ultimii 20 de ani. Zecile de tehnologii de cultivare a miilor de soiuri de plante elaborate de catre oamenii de stiinta ce formeaza colectivul acestei statiuni se aplica azi pe o suprafata de peste 200.000 ha terenuri nisipoase din tara noastra cu rezultate foarte bune, acesta fiind cel mai bun raspuns la chemarea adresata de secretarull general al PCR, tovarasul Nicolae Ceausescu , si la recenta Plenara largita a Consiliul National al Agriculturii, Industriei alimentare si Gospodariri Apelor, cand spunea: “sunt necesare, deasemenea, masuri hotarate pentru a pune mai multa ordine in folosirea cat mai judicioasa a pamanatului de a nu ramane niciun metru patrat de pamant nelucrat, de a realiza lucrari de irigatii, de imbunatatiri funciare si de crestere generala a fertilitatii solului”.

Autor: Viorica Podina
Articol regasit in revista “Stiinta si tehnica”, nr 11 din anul 1989.

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Pe 22 iunie 2011 s-au implinit 20 de ani de la lansarea initiativei de reorganizare a PCR de catre fratele meu, Virgil Zbaganu.
Voi incerca sa explic cum a ajuns Virgil la aceasta aventura. Pe atunci el era secretarul sindicatului tipografilor, fiindca era cercetator la Institutul de Cercetari Tipografice, nu stiu daca acesta mai exista. In decembrie 1989 lucra la proiectarea unei imprimante cu ace care sa fie de productie romaneasca. In nebunia zilelor care au urmat, viata lui a suferit o ruptura – ca, de altfel, viata multor dintre noi. Era obsedat de ideea ca prabusirea fostului regim va lasa un gol ideologic care va fi umplut de deliruri: delir mistic, delir anticomunist si delir nationalist. Si ca muncitorimea va fi sacrificata pe altarul pietei – ceea ce, de fapt, s-a si intamplat. Credea ca salariatii se pot apara de acest lucru (si in primul rand de spectrul oribil al privatizarii) prin sindicate. De aceea s-a aruncat in lupta sindicala cu toata ardoarea. Ca apoi sa constate cu stupoare ca sindicatele, in loc sa faca asta, devenisera mijloace de imbogatire pentru liderii lor, care facea diverse matrapazlacuri pentru a scoate bani. Chiar liderul sindicatului tipografilor )daca nu ma insel un oarecare Mocanu) facea la fel. Nu le pasa de interesele membrilor lor, ba chiar participau si ele la privatizare va curge lapte si miere. Sindicatele devenisera un roi de grupuscule anarhice cu interese contracdictorii. Cine sa apere clasa muncitoare de calvarul ce va sa vina?
Pe 15 noiembrie 1990 a aparut partidul Socialism al Muncii, condus de Verdet si secondat de Traian Dudas. Primul partid declarat de stanga, primul partid care, teoretic, trebuia sa fie al clasei muncitoare. Virgil a crezut la inceput ca acesta este adevaratul partid care trebuie. Atmosfera de atunci era ostila PSM-ului. Nu numai mass media (explicabil daca ne gandim cine erau ziaristii si cum voiau ei sa lepede de Satana comunista), dar si toate celelalte partide. PSM era un paria in lumea politica. Atunci au fost zilele glorioase ale PSM…
Virgil era romantic. Acum simpatiza cu PSM (trebuie sa tinem cu cei prigoniti, nu?) si avea contacte cu Verdet. A incercat sa ofere PSM-ului oportunitati de a intra in legatura cu miscarea sindicala. Pe atunci toate sindicatele evitau PSM-ul, liderii erau terorizati sa nu fie etichetati drept comunisti . Si tocmai atunci, Virgil a decis sa invite reprezentanti ai acestui partid, impreuna cu alti reprezentanti de la alte partide la prima comemorare de dupa 1989 a masacrului de la 13 decembrie 1918 (pentru cine nu stie, atunci guvernul Averescu a ucis peste 100 de manifestanti). Imi amintesc ca au depus o coroana de flori la placa (acum distrusa) din strada cu acelasi nume – azi ii zice Ion Campineanu – si ca sindicalistii au fost destul de ostili la auzul numelui de PSM. Unii credeau ca trebuie sa strige “Jos Comunismul” si chiar asa au facut, pana cand Virgil le-a spus ceva si s-au potolit. Ceremonia a fost data la televiziune (pe vremea accea era Televiziunea Romana Libera!) si Virgil a avut probleme cu ceilalti lideri de sindicat: cum a indraznit sa cheme la comemorare pe comunistii astia? Ce o sa zica lumea de tipografi? Ca s-au dat cu comunistii? Deosebit de virulent era un oarecare Sevaciuc, fost dizident (?) si sef la un sindicat din Brasov.
Dezamagirea a venit in aprilie 1991, cand Verdet a declarat ca el nu a fost niciodata comunist si ca PSM este un “partid socialist modern” fara nici o legatura cu fostul PCR. Multi comunisti au parasit atunci PSM-ul. Si atunci cine mai putea apara clasa muncitoare? Prin luna mai 1991 Virgil mi-a spus ca sa gasit mai mai multi tovarasi care au preferat sa ramana anonimi si care au decis sa formeze un Comitet National de Reorganizare a P.C.R. El a considerat ca este de datoria lui sa intre in acest comitet, pentru a salva onoarea poporului roman. Cum vor putea iesii romanii cu onoarea nepatata in istorie daca un partid de 3,8 milioane despare asa, peste noapte? Nu vor fi considerati o natiune lasa si nedemna de incredre?
In plus, nici un alt partid nu a indraznit sa declare ca este un partid al muncitorimii. Ce s-a intamplat oare cu clasa muncitoare? Vor muncitorii sa redevina proletari, sa se lase aruncati in strada fara sa riposteze? Nu ar trebuie sa fie macar un partid care sa le apere interesele?
“Bine Gili, dar de ce tocmai tu?” l-am intrebat. “Si ce o sa se intample cu serviciul tau de la sindicat?”. Mi-a raspuns ca s-a saturat de ticalosiile sefilor de sindicat si ca se intoarce la meseria lui de cercetator. Pe vremea aceea parca liderii sindicali nu aveau voie sa faca politica. Ciorbea era pe atunci atacat ca fiind “ugeseristul” – adica comunistul, sindicatul aservit puterii iar Miron Mitrea era eroul pozitiv, seful sindicatului soferilor, sindicat anticomunist.
Pe vremea aceea eram membru in Partidul Socialist Democratic, eram in biroul organizatiei din Bucuresti. I-am sugerat lui Virgil ceva mai fezabil si mai putin primejdios: sa intre la noi in PSDR cu tovarasii sai si sa formam o masa critica, in asa fel incat sa deplasam partidul mai la stanga (era condus atunci de un tip, Cornel Nica, care a vandut apoi partidul FDSN-ului si a disparut din politica). S-a consultat cu tovarasii lui anonimisi mi-a spus ca refuza. Chiar si acum, dupa 20 de ani cred ca era o idee buna. Oricum Nu stiu daca am fi reusit: inainte de a abandona partidul, Cornel Nica a dizolvat organizatia din Bucuresti pentru deviere de stanga. Nu voia sa lase partidul pe mana unor bolsevici – mi-a spus el cu mandrie…
Dintre tovarasii lui am cunoscut doar doi: un fost PSM-ist, Nicolae Balasoiu si un fost FSN-ist, un profesor de fizica, Florin Colotan.
Pe 22 iunie 1991 – la 50 de ani d ela inceperea razboiului – comitetul celor 80 de anonimi s-a intrunit si a decis sa faca publica intentia de reorganizare a PCR. Cei trei desemnati sa iasa in fata au fost Virgil, Balasoiu si Colotan. Au batut la masina o proclamatie, au multiplicat-o in 25 de exemplare care sa fie trimise in mass media si ambasadele tarilor socialiste. Pe vremea aceea mai exista URSS. Eu eram doar un simpatizant – nu imi placea nici mie numele de comunist. Ma consideram un socialist luminat. In calitate de simpatizant m-am oferit sa duc si eu trei plicuri din cale 25 la trei adrese unde – credeam eu – voi fi intampinat cu simpatie: la ambasada Chinei, la “Romania Mare” si la “Europa”. Fusesem o luna in China si vorbeam putin chinezeste – atata cat sa pot face o conversatie usoara. Actiunea de popularizare a Comitetului a fost facuta, cred, pe 15 iulie. Chinezii au fost amabili, dar nu au facut niciun comentariu. La sediul Romaniei Mari era Radu Theodoru, care nu a comentat in niciun fel. Surpriza cea mai neplacuta am avut-o la “Europa”, unde directorul, Ilie Neacsu – care credeam ca ma simpatizeaza, fiindca publicasem niste articole acolo – m-a privit cu ostilitate si mi-a spus ca el nu o sa publice asa ceva fiindca eram niste diversionisti care spargeam unitate PSM.
Efectul mass media a fost modest. Ziarul “Libertatea” a publicat o stire ostila despre niste nebuni care vor sa reorganizeze P.C.R.-ul, “Tineretul Liber” a fost si mai scarbos. Romania Mare nu a spus nimic, nici “Europa”, iar televiziunea nici atat. Imi amintesc cu amaraciune optimismul lui Virgil: cica Emanoil Valeriu ar fi simpatizant. Emanoil Valeriu era al doilea om in televiziune, dupa Razvan Teodorescu. Ca asa i-a zis lui Balasoiu, ca “Valeriu e de al nostru”. Daca Valeriu o fi simpatizant , si-a ascuns foarte bine simpatia – la TV nu s-a aflat nimic de initiativa lui Virgil. A fost primul meu semnal de alarmain legatura cu Balasoiu. Era un mitoman care nu a stiut in ce se baga.
In mod ironic, sursa cea mai obiectiva a fost “Cotidianul” lui Ion Ratiu. Un ziar anticomunist, varf de atac al dreptei reactionare, impreuna cu “Romania Libera”. Acolo era redactor un fost coleg de al lui Virgil, poetul Florin Iaru, chiar si mai anticomunist ca Ratiu. Nici “Cotidianul” cu a publicat tot comunicatul comitetului de reorganizare, ci doar un fragment, insotit de un comentariu oarecum indurerat al lui Iaru, de genul ca il stie pe Virgil si spera in onestitatea lui intelectuala, ca isi da seama de calea gresita pa care a apucat-o. E de apreciat ca in atmosfera incarcata a acelor ani Florin Iaru a stiut sa isi puna in paranteze ideologia lui politica si sa se comporte ca un om de onoare. O rara avis – as zice.
Din nefericire nu mai gasesc originalul. Iata comunicatul aparut in “Cotidianul” din joi 18 iulie 1991:
Comunicam intregii opinii publice ca pe data de 22 iunie 1991 s-a construit, in deplina legitimitate si intru totul legal, Comitetul de reorganizare a PCR. Reamintim ca PCR a fost si exista legal. Evenimentele din Decembrie 1989 au dus la dezorganizarea vremelnica a partidului. A urmat o perioana confuza care ia sfarsit acum. Comitetul de reorganizare cuprinde 70 de membri PCR apartinand tuturor categoriilor socio-profesionale, de toate varstele si de diferite nationalitati. Comitetul de reorganizare isi asuma responsabilitatea reorganizarii si coordonarii provizorii a partidului pana la Conferinta Nationala care va avea loc in septembrie 1991. Activitatea PCR se va desfasura in deplina concordanta cu principiile statului de drept, partidul constituind unul din garantii consolidarii procesului democratic. PCR va fi un partid autentic de stanga, slujind idealul umanist european al Dreptatii Sociale, ideal realizabil numai intr-o democratie reala (politica, economica, informationala, culturala), democratie in adevarat sens al cuvantului, de putere a poporului.
Comitetul de reorganizare va actiona pentru atingerea obiectivelor prin colegiul sau format din presedinte si sase secretari. Pentru evitarea reactivarii in cadrul PCR a elementelor destructive, responsabile pentru dezastrul partidului, pentru deorganizarea economiei nationale, care au promovat principii si metode totalitare, contribuind la instaurarea dictaturii impotriva proletariatului, se constituie comisia centrala statutara formata din presedinte si sase membri.
Relatii pentru organizarea teritoriala a PCR se pot obtine la telefoanele 30 40 45 si 82 81 42.
Colegiul Comitetului de reorganizare
Presedinte colegiu ing. Zbaganu Virgiliu
Secretar organizatoric prof. Cotolan Florin
Comisia centrala Statutara, presedinte comisie tehnician Nicolae Ion
Virgil si-a mai dat si adresa, nu numai telefonul, Cotolan si-a dat doar telefonul, iar curajosul Balasoiu a ales sa se semneze cu un pseudonim.
Efectul imediat a fost devastator. Ocampanie de telefoane de amenintare in care Virgil era amenintat cu moartea si injurat. Cotolan a rezistat o zi si apoi si-a dat demisia: amenintat cu divortul de catre sotie a dat un comunicat in care spunea ca e o greseala, ca el nu are nicio legatura cu comitetul respectiv. Asa ca Virgil a fost silit sa suporte toate zoaiele anticomunistilor – o specie de oameni pe care am ajuns sa o urasc. Mi-a spus ca media unei zile era de 50 de telefoane, din care cam jumatate erau de bine – oameni care vroiau sa intre in comitet – si jumatate erau de rau – amenintari si injuraturi.
Mai rau, colegii de la sindicat l-au destituit. Virgil pata nobilul nume al sindicatului tipografilor. La asta se astepta. Nu se astepta la a doua lovitura: cand s-a intors la institutie, seful sau, un anume Irod (ce nume predestinat) i-a spus ca pozitia pe care era el angajat se desfiintase, asa ca Virgil a fost aruncat in somaj. Era complet ilegal, caci in statului sindicatului scria clar ca orice membru din conducerea sindicatului se putea intorce la postul sau imediat ce nu mai are functia respectiva. Cred insa ca Virgil a fost dat afara si din sindicat. Din 1 august 1991, Gili a fost somer.
Pe langa comunicat, in materialele destinate presei am mai descoperit urmatorul text, surprinzator de actual:
Un altfel de partid
Reintram in viata politica a tarii dupa o absenta nepermis de lunga. Suntem la inceputul unui nou drum. Este esential sa intelegem ce s-a intamplat cu noi – ca partid si ca tara – si ca redefinim obiectivele.
Este steril ca analizand cauzele dezastrului sa zabovim prea mult asupra influientellor din afara partidului. Este steril si ne-ar impiedica sa vedem ce avem de facut in continuare. Faptul ca un partid de patru milioane de mambri a disparut din viata politica a tarii in 24 de ore nu poate fi pus numai pe seama interventiei straine, ci dovedeste ca partidul era grav bolnav.
Noi consideram sa experienta – sa fin lucizi: esuata – a socialismului administrativ dovedeste ca socialismul nu se poate realiza in conditiile unui sistem totalitar. Ca Partidul Comunist lipsit de confruntarea permanenta cu celelalte componente ale stangii s-a screlozat treptat, pierzadu-si functiile vitale. Acum, la aproape doi ani de la prabusire, suntem obligati sa vedem ca sistemul totalitar ne-a facut mai mult rau noua decat adversarilor nostri.
Reorganizam Partidul Comunist. Ne reintoarcem la izvoare. Obiectivul nostru este sa realizam o societate in care poporul sa fie propriul lui stapan, adica o societate democratica. Pornim la drum in conditii mai grele decat colegii nostri din celelalte tari din Est, nu avem sediu, suntem complet lipsiti de mijloace materiale. Dar, spre deosebire de ei, avem si o sansa in plus: oportunistii, fripturistii – pe scurt, tot gunoiul – au plecat sa isi incerce norocul in alte partide, sa ingroase randurile anticomunistilor. Noi le dorim spor la treaba. Daca pe unde sunt acum vor face la fel de mult rau pe cat ne-au facut noua, atunci stam destul de bine.
Partidul Comunist Roman va trebui sa abandoneze structura monolitica. Noi consideram ca principala cauza a prabusirii este a ceea ca democratia interna nu a functionat. Partidul s-a dovedit incapabil sa reactioneze la cele mai grosolane incalcari ale statutilui, ale principiilor comuniste. In spatele monolitismului a stat nu atat atitudinea ferma impotriva adversarilor, cat dictatura impotriva partidului si, prin aceasta, impotriva intregii societati. Consideram ca la prima conferinta nationala statutul nostru va trebui modificat in sensul unei profunde democratizari. Noi dorim democratizarea intregii societati pentru ca reprezentam interesele celor multi. Vom incepe prin a face curat in propria ograda. Este necesar ca partidul celor multi sa realizeze intai in propriile randuri o adevarata democratie.
Noul statut va trenui sa recunosca dreptul la tendinta si fractiune in cadrul partidului. Sa nu ne temem ca in cadrul partidului vor fi mai multe pareri, mai multe voci. Mana are cinci degete. In caz de pericol se face pumn. Da r cu pumnul nu poti canta la pian si nu poti mangaia un copil. Noi, ca partid monolit, nu am fost mai puternici, ci am fost infirmi. Am fost incapabili sa ne opunem denaturarilor provenind din interior, dupa cum am fost incapabili sa ne opunem atacurilor din exterior. Sa nu ne fie teama sa in jurul problemelor care nu ating principiile fundamentale vor exista mai multe pareri, se vor manifesta mai multe tendinte. Prin acesta vom dovedi ca suntem un organism viu, nu o forma fara continut.
Noul statut va trebui sa extinda formele democratiei directe, participative, in detrimentul celor reprezentative. Poate oare un delegat al unei organizatii sa delege la randul sau fara ca prin aceasta actual democratic sa se goleasca de continut? Noi credem ca nu. Credem ca aceia care ocupa functiile importante, cum ar fi aceia de presedinte al Partidului Comunist, trebuie alesi de catre intregul partid, prin vot direct, in urma unei campanii electorale interne. Astfel, partidul isi va putea mentine controlul asupra conducatorilor sai, evitand jocuri de culise si manipulari.
Noul statut va trebui sa garanteze autonomia larga a ornanizatiilor teritoariale, revenirea la coordonarea de la centru a tuturor actiunilor, nu este nici posibila si nici de dorit.
Partidul celor multi va deveni astfel ceeea ce ar fi trebuie sa fie mereu: nu un partid de lider, ci un partid de ideologie. Nu un numar de indivizi uniti in jurul unui lider si promovand interese de grup, ci o multime de oameni liberi, avand in comun aceeasi credinta: ca societatea romaneasca poate si trebuie sa devina un pamant al oamenilor.
COMITETUL DE REORGANIZARE AL PCR
Pe langa necazurile personale, Comitetul a mai suferit doua lovituri.
In iulie 1991, parlamentul a dat Legea Sigurantei Nationale, care interzicea orice miscare extremista sau totalitara de sorginte comunista, fascista sau de alta natura. (Ca fapt divers, singurul om demn care nu a votat-o a fost Silviu Somacu, pentru care am respect deosebit).
Virgil devenea o amenintare la adresa Sigurantei Nationale. El era totusi increzator ca legea nu i se aplica, deoarece el putea demonstra oricand ca PCR nu este un partid nici extremist si nici totalitar. Mai mult, Barladeanu, a murit in 1997, deci a vazut cum pe baza legii lui au fost interzice 4 incercari de legalizare a unui partid comunist… As vrea sa stiu ce sentimente a incercat cand a vazut ce efecte are legea lui, promulgata apoi de marele anticomunist Ion Iliescu.
In august a fost asa numitul “Puci de la Moscova”, in urma caruia partidul comunist al URSS a fost interzis o vreme de tradatorul Ieltin. Cei 80 de curajosi din spatele lui Virgil s-au cam evaporat.
In septembrie a fost mineriada a patra. In Parlament de vorbea de interzicerea PSM-ului, ceruta de Sergiu Nicolaescu si de Gelu Voican Voiculescu. De vina pentru mineriada nu ar fi fost aroganta ciocoiasca a lui Petre Roman, ci comunistii – iar in absenta lor, PSM-istii. Isteria anticomunista ajunsese la apogeu.
In fine, ultima lovitura a fost constientizarea faptului ca PCR nu putea participa la alegeri pana nu se inscria la tribunal. Balasoiu avea ideea fixa ca asta nu mai trebuie, fiindca PCR fusese inregistrat in octombrie 1945.
Asa ca Virgil s-a decis sa intre in partid cu numele Partidului Comunist la tribunal. Atitudinea lui antinomenclaturista i-a ingreunat actiunea. Balasoiu a dat bir cu fugitii, la fel ca si un alt secund al lui, un analfabet pe nume Pantazi.
Ar fi avut oare Virgil vreo sansa? Eu cred ca da, daca reusea sa inscrie partidul in 1992. Dar a survenit apoi moartea sa tragica de la Dofteana. Iar in 1994, cel care a facut a doua incercare de a inscrie un PCR la tribunal – ma refer la Victor Hancu – a facut greseala sa se prezinte la Curtea Suprema fara avocat si partidul a fost interzis in uralele unei haite de anticomunisti escortati de vreo duzina de avocati, mandri nevoie mare de isprava pe care au facut-o: blocarea pentru aproape douazeci de ani a evolutiei spre democratie a Romaniei.

Autor: Petre Ignatencu – Președintele Partidului Comunist Român

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Istoria stiintei si experientei practice din acest secol demonstreaza rolul deosebit al materiei organice in geneza solului si a fertilitatii sale.
In stiinta solului, problema materiei organice a solului a ocupat intotdeauna un loc important. In ultimii ani, pe langa cunoasterea materiei organice a solurilor, o atentie mai mare a fost acordata cercetarii procesului de humuficare, cercetarii structurii si proprietatilor solurilor cu substante humice si a rolului lor caracteristic in geneza solurilor.
In aceasta directie, datorita activitatii de cercetare a Institutului de cercetari pentru pedologie si agrochimie si a altor cercetari, au fost acumulate date deosebit de valoroase, care permit o largire si o adancire considerabila a cunoasterii si caracterizarii fizico-chimice si biologice a resurselor de sol din tara noastra, a compozitiei humusului din sol si a roluluii acestuia in agricultura intensiva.
Desi in stiinta solului in aceasta perioada au fost continuate cercetarile privind rolul materiei organice in agricultura intensiva, in practice concluziile au ocupat un rol secundar.
Mai mult chiar, a existat si exista inca o conceptie la multi specialisti (este adevarat, imprumutata fara discernamantdin alte tari) potrivit careia rolul materiei organice din sol se limiteaza in cea mai mare parte la o sursa de elemente nutritive pentru plante.
Aceasta conceptie a dus la o reprezentara largita a diminuarii treptate a rolului materiei organice in sol in conditiile agriculturii intensive, si in special in conditiile accentuarii procesului de dezvoltare si diversificare a ingrasamintelor minerale.
In perioada actuala de intensificare a agriculturii, o importanta deosebita dobandeste o justa evaluare a continutului si rolului materiei organice din sol.
Dupa cum atesta datele stiintifice, de fapt, materia organica din sol, respectiv rezervele de humus, reprezinta principala avutie a acestuia si, totodata, sediul multor activitati biologice si functiuni esentiale ale solului, asigurand insasi stabilitatea solului ca ecosistem.
Humusul este produsul transformarilor substantelor vegetale, in care se acumuleaza o cantitate importanta de energie solara. Pe baza unor calcule simplificate, s-a stabilit ca energia acumulata in solurile Romaniei (in functie de continutul de humus in primii 50 cm) este de cca 40 mai mare decat energia reprezentata de cantitatea de petrol, gaz metan si carbune produsa in anul 1980 in Romania.
Cu toate ca, in conditiile unor gospodariri rationale, asigurand permanent un bilant energetic pozitiv, energia acumulata in sol nu scade, solul nu poate fi considerat ca resursa naturala reinnoibila in orice conditii de folosire.
De exemplu, in conditiile aplicarii unui asolonament cu leguminoase, se aduc in sol cantitati mari de azot atmosferic (80-160kg/ha). De asemenea se acumuleaza materie organica a carei estimare energetica (experienta de lunga durata pe sol brun podzolit) se ridica la 16000000 kcal/ha. Prin radacinile adanci, leguminoasele perene aduc in orizontul superior al solului cantitati insemnate de fosfor, potasiu si alte elemente nutritive. Totodata se imbunatatesc structura si regimul aerohidric al solului, se creeaza conditii mai bune pentru mocroorganisme, toate acestea fiind deosebit de importante pentru sporirea recoltelor in viitor.
In schimb, prin folosirea nerationala, energia acumulata in sol se poate epuiza, iar solul insusi poate fi distrus complet.
Cauzele care concura la acestea sunt cunoscute (eroziune, excesul de umiditate, acidifiere, saraturare, scaderea continutului de materie organica si a elementelor nutritive, poluarea chimica etc.).
Mare parte din energia potentiala, reprezentata prin humus si elemente nutritive, se pierde in special prin eroziune, care in tara noastra afecteaza cca 45% din suprafata agricola, respectiv 33% din suprafata arabila, asa cum reiese din Harta eroziunii solurilor, scara 1:500 000, elaborata de I.C.P.A.
De exemplu, pierderea unui centimetru de sol-cernoziom prin eroziune, pe langa diminuarea cu cca 150 t/ha a volumului edafic util al solului, duce la pierderi de humus la hectar echivalente cu 100-200 kg de azot, 12 kg de fosfor accesibil si 25 kg de potasiu accesibil (dupa Rauta C. si colab., 1980). Pentru producerea pe cale industriala a acestor cantitati de elemente nutritive este necesar un consum de 200-400 kg/ha petrol brut.
Din lucrarea “Situatia starii de calitate a solurilor agricole” la 31 decembrie 1980, elaborata de I.C.P.A. in colaborare cu reteaua oficiului judetean de studii pedologice si agrochimice, rezulta ca solurile avand un continut de humus mai mic de 2,5% si o asigurare slaba cu azot reprezinta 2 668 210 ha cu folosinta agricola si respectiv 2 179 177 ha cu folosinta arabila, necesitand masuri urgente de sporire a continutului de materie organica si de azot.

Autor: C. Rauta, membru corespondent al Academiei de stiinte agricole si silvice

Articol regasit in revista “Era socialista”, nr. 22, 20 noiembrie 1981

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Intreaga noastra societate, activitatea unor categorii de oameni ai muncii din tara noastra sunt puternic marcate, in aceasta ultima parte a anului, de evenimentul de o deosebita importanta pentru destinul Romaniei – Congresul al XIV-lea al P.C.R. – care se constituie intr-un moment de insemnatate istorica prin bilantul realizarilor obtinute in anii socialismului, definindu-se, pe buna dreptate, drept Congres al marilor victorii socialiste. Fara indoiala, Congresul al XIV-lea al Partidului ofera prilejul exprimarii puternicei unitati a intregului nostru popor in jurul partidului comunist, a recunostiintei nemarginite si a increderii nestramutate fata de secretarul sau general, prin optiunea unanima a tuturor comunistilor privind reinvestirea tovarasului Nicolae Ceausescu in functia suprema de secretar general al partidului, garantie a mersului neabatut al Romaniei pe drumul fauririi societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintarii spre comunism.
Personalitate politica proeminenta a lumii contemporane, militant de frunte al miscarii comuniste si muncitoresti internationale, tovarasul Nicolae Ceausescu are un rol determinant in elaborarea si infaptuirea politicii generale a partidului si statului nostru, a grandioaselor programe de dezvoltare economica si sociala a patriei. Asemenea intregii sale opere teoretice, expunerea cu privire la problemele socialismului, ale activitatii ideologice, politico-educative, de dezvoltare a constiintei revolutionare, de formare a omului nou, constructor constient al socialismului si comunismului in Romania, document de exceptionala insemnatate, prezent in cadrul Plenarei largite a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman sin 24-25 octombrie a.c.(1989), fundamenteaza conceptia profunt stiintifica privind superioritatea socialismului ca oranduire ce reprezinta viitorul omenirii, rolul si locul partidului si al statului in procesul de edificare socialista, raportul dialectic dintre socialism si democratie, reafirmand, totodata, pozitia constructiva a Romaniei socialiste in problemele majore ale lumii contemporane – dezarmarea, securitatea si pacea, instaurarea unei noi ordini politice si economice internationale.
Expunerea secretarului general al partidului ofera o perspectiva clara, bazata pe o profunda analiza materialist-dialectica si istorica, a cailor si mijloacelor de inaintare ferma a societatii romanesti pe inaltele trepte ale civilizatiei socialiste si comuniste: “Am parcurs un drum lung, ne-am urcat pe trepte inalte ale socialismului, dar mai avem inca un drum important de facut – si pentru acesta trebuie unitate, eforturi, munca unita a intregii natiuni. Vom realiza socialismul si vom asigura poporului nostru o viata demna, libera, care sa poata se rivalizeze cu oricare alte natiuni! Aceasta trebuie sa fie hotararea partidului, a poporului nostru! Aceasta inseamna lupta pentru socialism si comunism!”. Intr-adevar Romania s-a transformat dintr-o tara agrar-industriala slab dezvoltata intr-o tara industrial-agrara infloritoare, confirmand pe declin justetea politicii partidului nostru, care a aplicat consecvent si creator conceptia revolutionara a socialismului stiintific la conditiile economico-sociale concrete, instoriceste constituie, ale Romaniei.
toate aceste realizari nu ar fi fost insa posibile – asa cum a subliniat in repetate randuri tovarasul Nicolae Ceausescu – fara participarea angajata, responsabila, plina de abnegatie a intregului nostru popor: “In dezvoltarea sistemului democratiei muncitoresti-revolutionare am pornit si pornim de la tezastiintifica a fauririi socialismului cu poporul si pentru popor, de la faptul ca realizarea socialismului este opera intregului popor, care, devenit stapan pe destinele sale, isi faureste in mod liber propriul sau viitor. Si nici o democratie din lume nu poate fi mai inalta decat democratia in care poporul insusi isi hotaraste destinele sale! Aceasta constituie adevarata forta socialista si comunista a democratiei!” Dialogul permanent cu cei ce fauresc avutia materiala si spirituala a natiunii noastre – strategie politica promovata de Congresul al IX-lea al partidului – dovedeste, o data in plus, ca numai socialismul asigura poporului o viata noua, libera si demna, implinirea aspiratiilor sale de libertate nationala si dreptate sociala, de progres si pace.
In ceea ce priveste necesitatea rolului conducator al partidului, aceasta se bazeaza pe o realitate istorica, avand un impact decisiv asupra destinului poporului roman. Amandu-si raspunderea de a infaptiu revolutia si constructia socialismului, Partidul Comunist Roman a angajat tara in procesul unor adanci prefaceri innoitoare, in opera de grandioasa deschidere umanista si revolutionara si care o traim si infaptuim. Dispunand de virtutile stiintei, de cunoasterea legilor obiective ale realitatii, eliminandu-se subiectivismul, sablonismul, schematismul, partidul nostru actioneaza ferm pentru infaptuirea programului dezvoltarii Romaniei socialiste. “Toate marile realizari obtinute in dezvoltarea socialista a patriei noastre – sublinia secretarul general al partidului la Plenara largita a C.C. al P.C.R. – demonstreaza cu putere justetea politicii partidului, a rolului sau conductor in toate domeniile de activitate.”
De o deosebita importanta teoretica si practica se dovedesc a fi tezele, orientarile si aprecierile privind dinamismul si continuitatea procesului revolutionar sin patria noastra in spiritul si pe baza principiilor esentiale ale socialismului stiintific, care si-au dovedit pe deplin forta, trainicia si vitalitatea. Fiind bine stiut ca unul dintre temeiurile edificarii noi societati consta in apararea proprietatii noastre socialiste, secretarul general al partidului a luat pozitie ferma impotriva anumitor tendinte de diminuare si subestimare a rolului acesteia, a unor incercari de a face loc fenomenelor specifice economiei capitaliste. Astfel, tovarasul Nicolae Ceausescu mentiona la Plenara largita a C.C. al P.C.R.: “Totodata, este necesar sa subliniem importanta deosebita a marii proprietati, fara a diminua sau a neglija dezvoltarea micii productii industriale, dar trebuie sa demonstram stiintific, teoretic, ca numai si numai marea proprietate asigura dezvoltarea generala a societatii noastre socialiste – ca, de altfel, a oricarei societati – si trebuie sa facem totul pentru asigurarea intaririi si dezvoltarii continue a marei proprietati socialiste.”
Pronuntandu-se pentru continua perfectionare a operei de construire a noii oranduiri, pentru o profunda si larga innoire, de pe pozitii revolutionare, a intregii activitati socialiste, economice, politice, secretarul general al partidului nostru sublinia cadrul de inepuizabila diversitate pe care il ofera principiile si legitatile socialismului: “Perfectionarea si innoirea socialismului nu trebuie insa, in niciun fel, sa deschida calea pentru forme capitaliste, antisociale, ci sa duca la accentuarea laturilor esentiale ale socialismului revolutionar, la reafirmarea si mai puternica a principiilor de munca si viata socialiste, a eticii si echitatii sociale”. Expunerea tovarasului Nicolae Ceausescu la Plenara largita a C.C. al P.C.R. evidentiaza cu claritate caracterul daunator, profund eronat al acestor orientari si practici care contravin principiilor fundamentale ale socialismului stiintific, subminand insusi lupta pentru edificarea noii oranduiri, pentru cresterea prestigiului socialismului pe plan mondial. In acelasi timp in Expunere se formuleaza o riposta hotarata tentativelor cercurilor imperialiste de destabilizare a tarilor socialiste, de amestec fatis in treburile lor interne, inclusiv printr-o virulenta ofensiva ideologica, de recurgere la o politica de forta, de santaj etc., contravenind astfel principiilor si normelor de convietuire intre state independente si suverane.
In asamblul sau, magistrala Expunere a tovarasului Nicolae Ceausescu reprezinta o vibranta pledoarie pentru cauza suprema a socialismului si comunismului, constituindu-se intr-un document pragmatic, de mare forta mobilizatoare a tuturor energiilor natiunii, pentru propasirea multilaterala a patriei, intr-o remarcabila contributie la dezvoltarea teoriei si practicii revolutionare, intr-o inflacarata chemare pentru promovarea unei politici noi, de independenta, de pace, de progres si de conlucrare intre toate popoarele lumii.
In ansamblul proritatilor definite pentru Congresul al XIV-lea al partidului in cadrul orientarilor si indicatiilor formulate cu diverse prilejuri de secretarul general al partidului, tovarasul Nicolae Ceausescu, un rol hotarator in edificarea noii societati is detine dezvoltarea cercetarii stiintifice, implementarea rezultatelor acesteia in toate domeniile de activitate, condotie esentiala pentru realizarea unui inalt nivel de civilizatie, obiectiv central al politicii partidului si statului nostru.
Recenta Plenara a Consiliului National al Stiintei si Invatamantului, inscriindu-se in larga dezbatere democratica a documentelor pentru Congresul al XIV-lea al partidului, a definit – prin cuvantarea tovarasei Elena Ceausescu, eminenta personalitate a vietii noastre politice si sociale, savant de larga recunoastere internationala – liniile directoare de actiune ale frontului cercetarii stiintifice si invatamantului pentru indeplinirea programului partidului referitor la dezvoltarea generala a fortelor de productie, a intregii societati, la ridicarea gradului general de cunostinte si asigurarea unui nivel inalt de constiinta revolutionara, stiintifica si culturala a intregului popor.
Acest proces dinamic, care cuprinde toate sectoarele de activitate, aflat sub semnul implementarii celor mai noi cuceriri ale revolutiei tehnico-stiintifice, obliga la un efort sporit din partea tinerei generatii, chemata sa continue si sa desavarseasca imensul efort al poporului nostru de faurire al societatii socialiste multilateral dezvoltate si de inaintare a Romaniei spre comunism. Beneficiind de minunate conditii de munca, studiu si viata, de inestimabilile orientari si indicatii privind problemele esentiale ale socialismului si ale activitatii ideologice, ale formarii si dezvoltarii constiintei revolutionare a omului nou, formulate de secretarul general al partidului, tovarasul Nicolae Ceausescu, tanara generatie a patriei noastre – reafirmandu-si adeziunea deplina la politica interna si externa a partidului, la hotararea de importanta istorica de realegere a tovarasului Nicolae Ceausescu in functia suprema de secretar general al partidului – este hotarata sa nu precupeteasca niciun efort pentru infaptuirea minunatelor programe definite de Congresul al XIV-lea al partidului pentru faurirea Romaniei socialiste, libera, prospera si independenta, ideal scump al intregului popor roman.

Articol regasit in revista “Stiinta si tehnica”, nr.11 din anul 1989.

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

…ve-ti fi pulverizati!
Democratia in Romania a luat sfarsit?

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Eficienta exportului isi gaseste, pana la urma, reflectarea in aportul valutar obtinut la toate produsele destinate exportului. Prin pretul extern obtinut este necesar sa fie compensate cheltuielile materiale aferente materiilor prime si materialelor de baza, combustibilului si energiei calculate in valuta la pretul mondial, iar diferenta dintre pretul produsului finit si asemenea cheltuieli, respectiv aportul valutar – indicator esential ce caracterizeaza gradul de eficienta ala exportului -, trebuie sa compenseze chetuielile aferente manoperei, regiei, celor pentru pregatirea marfurilor de export, transportul pana la frontiera, calculati in valuta, la paritatea de 15 lei pe dolar sau rubla. In final, trebuie realizat un beneficiu cat mai ridicat in valuta.

Autor: ION STANCIU
adjunct al ministrului comertului exterior si cooperarii economice internationale

Articol preluat din revista “Era socialista”, nr. 22, 20 noiembrie 1981

Cu toate acestea, marii actori ai revolutiei din 1989, au considerat ca oportun sa vanda in 3 februarie 1990 intreaga rezerva valutara a Romaniei, ce depasea 3 miliarde $, la un curs de schimb de 1$ = 14 lei, cotatie inferioara celei din 1981. Cine credeti ca au fost cumparatorii ?

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading

Azot atmosferic pentru fiecare planta: posibilitate reala sau utopie?

Toamna din gradini si de pe ogoare se strang si se transporta la locurile de depozitare cantitati inseminate de fructe, legume, cereal care asigura o iarna relative lipsita de griji. Pentru cresterea si maturarea lor a fost necesar un volum imens de substante nutritive, pe care, in timpul verii, radacinile le-au extras sarguincios din sol. Dar rezervele de asemenea substante nu sunt nelimitate si pentru urmatorul szon agricol acestea, dar mai ales rezerva de azot, se cer a fi refacute.
Cand se afirma ca fara azot nu poate exista vat ape Pamant nu se exagereaza catusi de putin. Proteinele si aminoacizii, de exemplu, constau in proportie de 18% din azot. In sistemul planetei noastre insa, acest atat de important element chimic, este repartizat intr-un mod paradoxal, 78% din volumul total fiind concentrat in atmosfera si numai 0,4% in litosfera (scoarta terestra), iar restul in biosfera (totalitatea organismelor animale si vegetale). Coloana de aer de deasupra fiecarui hectar din suprafata Terrei contine nu mai putin de 80 tone de azot molecular, cantitate suficienta pentru a satisface nevoile plantelor cel putin un million de ani. Cu toate acestea, in timp ce o buna parte a omenirii flamanzeste sau se hraneste insufficient, industria chimica abia reuseste sa furnizeze cele peste 50 milionane de tone de ingrasaminte cu azot, iar ecologii avertizeaza tot mai insistent asupra daunelor provocate naturii de folosirea necontrolata si in cantitate tot mai mare a acestora, uriasa “comoara” continuta in oceanul atmospheric continua sa ramana nefolosita. De ce? Pentru ca plantele nu pot asimila forma moleculara a azotului, ci numai compusi a acestuia cu oxigenul, hidrogenul sau carbonul. Totusi, an de an, se obtin recolte, uneori satisfacatoare, alteori bogate, de grau, porumb, floarea-soarelui, sfecla de zahar, cartofi, tomate, struguri etc., ceea ce inseamna ca fertilitatea solului intr-adevar se restabileste dupa fiecare sezon agricol. Cum se intampla acest lucru?
Microbiologii sustin, si nu fara temei, ca in refacerea si mentinerea fetilitatii solului un rol hotarator revine microorganismelor. Nenumaratele fiinte microscopic ce se afla in fiecare gram de pamant trudesc active pentru a transforma ceea ce ramane dupa strangerea recoltei – radacini, frunze etc. – si compusi asimilabili de catre o noua generatie de plante de cultura. S-a dovedit chiar ca ele nu-si inceteaza activitatea nici in anotimpul rece. Ca urmare, pana in primavera, ele redau solului peste 40% din substantele nutritive consummate. Unele dintre aceste microorganisme indeplinesc insa o functie mult mai importanta: acumuleaza in sol azotu pe care-l capteaza direct din atmosfera.
Agricultorii au observant de multa vreme ca daca insemanteaza leguminoase (trifoi, lucerna, borceag, mazare, soia si altele) obtine recolte cu un continut bogat de proteine, iar solul acumuleaza o mare cantitate de azot. Acestea sa intampla datorita simbiozei dintre plantele amintite si anumite specii de bacteria din genul Rhizobium (sau Bacillus, de exemplu Bacillus radicicola), care traiesc pe radacinile lor. Convietuirea le este reciproc avantajoasa: in schimbul azotului asimilabil furnizat gazdelor, bacteriile primesc hidrati de carbon gata preparati. Din pacate, un asemnea “contract de intrajutorare” pot incheia un numar restrains de organism vegetale, mai précis exclusive reprezentantii familiei Leguminosae, cu bacteriile “lor”, alte plante neputand beneficia (cel putin deocamdata) de abundenta azotului atmospheric.
Dar fertilitatea solului si productivitatea plantelor depind, dupa cum am spus, de cantitatea de azot continuta in sol. Pentru a obtine recolte mari, acesta se administreaza sub forma de ingrasaminte sintetice, intens energofage si deci scumpe, fiind realizate in present dupa metoda Haber-Bosch, pe baza azotului din aer, la temperature de 500°C si presiunea de 1000 de atmosfere. Si daca in 1956 au fost introduce in sol 3,5 milioane tone de ingrasaminte cu azot, iar in 1974 40 milioane, pentru apropiatul an 2000 se prevede folosirea a 200 milioane tone. Plantele insa nu absorb din cantitatea imprastiata pe ogoare decat 20-25%, restul transformandu-se cu timpul in compusi toxici, care fie ca se acumuleaza in sol, fie ca ajung in cele din urma in apa freatica. Consecintele nedorite al acestui fenomen sunt déjà bine conuscute in multe parti ale lumii. Iata de ce biologii din numeroase tari incearca sa creeze conditii in care toate plantele de cultura si in primul rand cerealele, principal surse de proteine a omenirii, sa se autoaprovizioneze cu azotul necesar.
Cercetarile se desfasoara in cateva directii principale. Una din acestea este intentia de a crea legaturi simbiotice intre bacteriile fixatoare de azot si reprezentantii familiei Gramineae. Se urmareste, cu alte cuvinte, sa se zdruncine, prin manipulari genetice, fidelitatea manifestata de speciile de microbe Rhizobium (Bacillus) fata de leguminoase si cuplarea lor cu alte specii de plante cultivate. Pentru aceasta este insa obligatoriu sa se cunoasca factorii ce determina specificitatea legaturii plante-bacterie, la stabilira careia contribuie in egala masura ambii parteneri. Ideea a fost sugerata de insasi evolutia lumii vii. Conform concluziilor celor mai recente cercetari, “anatomia” celulelor organismelor superioare ar fi rezultatul fenomenului de endobioza. In stadiile indepartate ale evolutiei regnului vegetal, de exemplu stramosii cloroplastilor si mitocondriilor, initial organisme unicelulare independente, au ajuns, prin fagocitoza (inglobarea in protoplasma acestora), in interiorul celulelor-gazda, unde au ramas in catitate de endobionti. In sprijinul acestei ipoteze vin si observatiile facute in ultimii ani, care au dovedit ca DNA-ul, ca si mecanismul de sintetizare a proteinelor acestor organite celulare, se aseamana, din multe puncte de vedere, cu cele ale bacteriilor. Presupusii stramosil al cloroplastilor – alge verzi-albastre si bacteria capabile de fotosinteza – utilizeaza, de asemenea, azotul atmosferic. De ce actualii cloroplasti si-au pierdut totusi aceasta capacitate? Probabil ca in perioada de inceput a procesului de evolutie al celulelor in mediul ambient s-au gasit din belsug surse de azot (nitrati solubili) si astfel fixarea azotului atmosferic, ce reclama un mare consum de energie, a fost treptat eliminate din metabolismul celular.
In ceea ce priveste bacteriile, oamenii de stiinta au reusit sa indentifice in zestrea lor ereditara doua tipuri de gene: unele respunzatoare de recunoasterea gazdei adecvate, altele care comanda declansarea procesului de formarea nodozitatilor (umflaturile de pe radacinile leguminoaselor in care traiesc aceste bacterii) si de fixare a azotului. In schimb, ei dispun de prea putine date privind , din acelasi punct de vedere, “partea opusa”. Cercetarile ce se intreprind in present au ca scop descoperirea si izolarea din genomul leguminoaselor a acelor gene in atributia carora intra stabilirea si mentinerea legaturilor simbiotice. O data descoperite, acestea sunt mai apoi inserate in cromozomii altor specii, in speranta de a obtine mutant capabili sa convietuiasca cu microorganism fixatoare de azot.
Alte experiente au ca obiectiv hibridarea bacteriilor Rhizobium cu specii de Azospirillum ce se gasesc in numar mare pe radacinile plantelor cerealiere, dar care nu leaga azotul molecular. Dificultatea acestor experiente consta in aceea ca structura chimica a suprafetei microbului-hibrif trebuie sa corespunda cu structura celulelor radacinilor. Numai astfel cei doi viitori asociati se vor putea “recunoaste”si intrajutora. Daca experientele vor reusi, se vor putea obtine, poate, nu peste mult timp, recolte mari de grau, orez, porumb nu datorita folosirii ingrasamintelor chimice cu azot, ci azotului atmosferic.
Mult mai promitatoare sunt insa incercarile de a face mai eficiente simbiozele existente déjà in natura. S-a constatat ca bacteriile Rhizobium sunt relative “lenese” in stare normal. Intrucat legarea si apoi transformarea azotului molecular in compusi asimilabili presupun un mare consum de energie din partea lor, imediat ce in sol apar o sursa oarecare de azot, accesibila plantei-gazda,/ ”colocatarele reziliaza contractul de munca”. Or, in pamanturile cultivate se afla intotdeauna o cantitate de azot care sa permita decuplarea bacteriilor, dar inuficienta pentru a asigura o recolta bogata. De aceea, de un real folos pentru economie ar fi crearea unor tulpini de bacteria supereficiente, care sa continue aprovizionarea cu azot a gazdelor chiar si atunci can dele cresc pe un sol ce contine o cantitate indestulatoare din acest element, stimulandu-le productivitatea.

Descarcarile electrice si productivitatea culturilor

Furtuna este folositoare sau daunatoare agriculturii? Dupa o trecere superficiala in revista a urmarilor ei pe ogoare si in livezi (semanaturi si straturi “spalate” sau inundate de suvoaiele de apa, fructe cazute din pomi inainte de a fi ajuns la maturitate, frunze si crengi rupte), s-ar putea spune ca ea este daunatoare. Dar studii intreprinse recent demonstreza ca pagubele produse sunt infinit mai putin importante decat marea contributie pe care o are ea la formarea solului.
Conform unei ipoteze, migrarea initiala a azotului din atmosfera in scoarta terestra a avut loc intr-o epoca geologica indepartata, cand pe Pamant se dezlantuiau furtuni dese si puternice. Acest process continua insa si in present, intrucat pe planeta noastra se produc in fiecare ora nu mai putin de 3000 de furtuni ce brazdeaza atmosfera cu sute de mii de fulgere. Jeturi de plasma cu temperature de sute de mii de grade ionizeaza aerul, formand noi compusi chimici, in special oxizi ai azotului care, dizolvandu-se in apa, devin acid azotic. Aciditatea apei de ploaie este atat de pronuntata incat primele picaturi au un gust acrisor. Exprimata in substanta uscata si greutate neta, cantitatea de acid azotic ce cade in zonele temperate pe fiecare kmp de supratata este de 1,5 tone annual, iar in Indochina, renumita pentru furtunile sale, 3,5 tone in medie, uneori chiat 7 tone. Or, nu se poate ca un asemenea volum din cea mai active substanta chimica sa nu lase urme pe pamant.
Acidul azoticajuns in sol intra in reactive, practice, cu toate mineralele. Daca luam o lingurita de sol si-l imprastiem pe o coala de hartie alba, putem constata ca acesta este un amestec de pietricele marunte, fire de nisip, particule de substanta organic si praf. Pietricelele si nisipul reprezinta diferite combinatii de oxizi, compusi chimici ai oxigenului cu siliciul, aluminiul, fierul, magneziul, calciul, natriul s.a.m.d. Dar acesti compusi nu sunt “comestibili” pentru radacinile plantelor care pot asimila sarururile elementelor chimice enumerate numai daca acestea sunt dizolvate in apa. Or, acidul azotic este unul din acei “bucatari” care transforma sarurile in substante asimilabile.
Colaboratori ai institutului de cercetari pentru geologie, goefizica si mineralogy din Siberia au hotarat sa urmeze exemplul oferit de furtuna. Desigur nu in sensul declansarii de fulgere si tunete, ci udand plantele, la anumite interval de timp, cu solutie de acid azotic, avand aceeasi concentratie ca si apa de ploaie dupa o furtuna de intensitate medie. Ei au experimentat pe doua loturi de rasaduri de tomate, din acelasi soi si de aceeasi varsta, plantate in straturi cu sol identic. Una din parcele a fost fertilizata cu metoda care se aplica in mod current in cultura mare: ingrasamintele au fost intrduse in sol inante de plantarea rasadurilor. Pe cealalta nu s-au administrat ingrasaminte, dupa plantarea lor rasadurile fiind udate doar cu “apa de furtuna”. Rezultatul a fost obtinerea , pe cea de-a doua parcela, a unei recolte de tomate de o data si jumatate mai mare decat pe prima. Experientele care au durat trei ani au demonstrate ca la fel se comporta si castravetii, ovazut, hrisca. Plantele cultivate dupa aceasta metoda isi mobilizeaza intr-o masura mai mare resursele interne, radacinile lor se dezvolta mai puternic, devenind totdata mai active si in ceea ce priveste absorbtia substantelor nutritive. Totusi, pe o perioada mai indelungata, nu se poate renunta total la introducerea in sol a unei anumite doze de ingrasaminte sintetice, insa cantitatea necesara pentru ca plantele sa dea productia scontata este, in acest caz, ,u;t mai mica.
Orice pas va fi facut in viitorul apropiat, in oricare din directiile mentionate, va fi de cea mai mare importanta, atat pentru obtinerea de proteine ieftine, cat si pentru protejarea biosferei.

Autor: Viorica Podina

Articol regasit in revista “Sttinta si tehnica”, nr.6 din 1988

Ti-a placut articolul? Daca da, salveaza linkul, si aboneaza-te la fluxul RSS.

Continue Reading